ATENŢIE, ROMÂNIA! Riscăm să pierdem o generaţie de profesionişti. Liberalizarea educaţiei continue devine o urgenţă naţională

România se confruntă cu un risc mult mai grav decât încetinirea economică: riscă să piardă capacitatea de a-şi forma următoarea generaţie de profesionişti. În timp ce antreprenorii trec de la planuri de dezvoltare la strategii de supravieţuire, piaţa muncii se transformă accelerat, iar sistemul educaţional nu reuşeşte să ţină pasul cu schimbările tehnologice şi economice.
Semnalul de alarmă transmis de articolul publicat de Adevărul în cadrul proiectului „Next. Economia viitorului”, în care interlocutoare a fost experta fiscală Veronica Duţu, trebuie privit dincolo de dificultăţile conjuncturale ale mediului de afaceri.
În primele nouă luni ale anului 2026 au fost înfiinţate 100.975 de firme, cu 8,9% mai puţine decât în perioada similară a anului precedent. În acelaşi timp, au fost înregistrate 61.181 de radieri, aproximativ 40.000 de dizolvări şi o creştere de 12,1% a numărului de insolvenţe. Confruntaţi cu instabilitatea fiscală, costurile ridicate şi incertitudinea legislativă, antreprenorii îşi regândesc priorităţile şi îşi limitează investiţiile.
Există însă o consecinţă care poate deveni structurală: dispariţia oportunităţilor prin care tinerii intră în profesie, acumulează experienţă şi îşi construiesc o carieră.

Inteligenţa artificială riscă să elimine primele trepte ale carierei profesionale
Inteligenţa artificială şi automatizarea transformă radical piaţa muncii. Activităţile repetitive din contabilitate, administrare, marketing şi numeroase alte domenii sunt preluate progresiv de tehnologie. Problema este că tocmai poziţiile de început de carieră, prin intermediul cărora generaţiile tinere învăţau meserie, riscă să dispară.
Unde se vor forma viitorii profesionişti dacă accesul la experienţă este restrâns, iar sistemul educaţional continuă să funcţioneze după modele depăşite?
România are nevoie de o reformă fundamentală: LIBERALIZAREA REALĂ A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI NONFORMAL, A EDUCAŢIEI CONTINUE ŞI A FORMĂRII PROFESIONALE APLICATE.
Educaţia nu mai poate fi organizată exclusiv în jurul diplomelor, al instituţiilor tradiţionale şi al programelor rigide. Avem nevoie de un ecosistem deschis, în care companiile, universităţile, organizaţiile profesionale, centrele private de pregătire şi specialiştii independenţi să poată contribui direct la formarea competenţelor cerute de economie.

Pregătirea tehnică şi tehnologică, o prioritate
Prima prioritate trebuie să fie pregătirea tehnică şi tehnologică. Inteligenţa artificială, robotica, automatizarea industrială, electronica, mecatronica, securitatea cibernetică, energia regenerabilă, mentenanţa inteligentă şi tehnologiile digitale trebuie să devină domenii centrale ale educaţiei nonformale şi continue.
Companiile trebuie să poată organiza academii profesionale, laboratoare, ateliere şi programe de ucenicie. Centrele independente de formare trebuie încurajate, iar competenţele dobândite prin practică trebuie evaluate şi recunoscute prin mecanisme transparente de certificare.

Educaţia continuă şi reconversia profesională, accesibile la orice vârstă
A doua prioritate este educaţia continuă. Un profesionist nu mai poate învăţa o singură meserie la 20 de ani şi să o practice neschimbat până la pensionare. Reconversia profesională şi actualizarea competenţelor trebuie să devină accesibile la orice vârstă.
Un angajat de 40 sau 55 de ani trebuie să poată dobândi competenţe noi şi să intre într-un domeniu emergent, fără bariere administrative şi financiare disproporţionate.

Silver Economy – economia longevităţii, o oportunitate insuficient exploatată
A treia direcţie, insuficient exploatată în România, este SILVER ECONOMY – economia longevităţii. Îmbătrânirea populaţiei nu trebuie privită exclusiv ca o problemă demografică şi bugetară, ci şi ca o oportunitate economică.
Avem nevoie de specialişti în tehnologii asistive, telemedicină, robotică de asistenţă, servicii pentru seniori, locuire inteligentă, recuperare, mobilitate şi managementul îmbătrânirii active. Seniorii trebuie să rămână participanţi activi la economie prin mentorat, consultanţă, transfer de experienţă şi acces la educaţie digitală.

Statul trebuie să garanteze calitatea, nu să blocheze diversificarea educaţională
Această transformare presupune o schimbare de paradigmă: trecerea de la educaţia organizată exclusiv în jurul instituţiilor la educaţia construită în jurul competenţelor şi al nevoilor reale ale societăţii.
Statul trebuie să rămână garantul calităţii şi al accesului echitabil, dar nu trebuie să fie nici singurul furnizor de educaţie, nici un obstacol în calea diversificării ofertei educaţionale. Sunt necesare vouchere educaţionale, stimulente pentru angajatori, parteneriate public-private, finanţarea reconversiei profesionale şi mecanisme flexibile de certificare.
România trebuie să înţeleagă că investiţia în oameni nu începe şi nu se termină odată cu şcoala obligatorie. Ea trebuie să se desfăşoare permanent, pe întreaga durată a vieţii profesionale.
Economia viitorului nu va fi câştigată de ţările care au cele mai multe diplome, ci de cele care transformă învăţarea într-un proces continuu, accesibil, liber şi conectat la realitatea tehnologică.
Dacă antreprenorii sunt obligaţi astăzi să treacă de la dezvoltare la supravieţuire, statul nu trebuie să permită ca următoarea generaţie să treacă de la profesionalizare la migraţie.
România are nevoie urgentă de liberalizarea educaţiei nonformale şi continue. Nu peste zece ani. Nu după încă o reformă birocratică. Acum. Pentru că o generaţie de profesionişti pierdută astăzi nu poate fi recuperată printr-o strategie publicată mâine.