ATENŢIE! Lăsaţi SPP, SRI, SIE şi ARMATA ROMÂNĂ în afara războaielor politice: Serviciile Statului nu sunt monedă pentru polemici sau poliţe plătite

Autor: Prof. dr. Liviu PANDELE
Expert, editor al rubricii „Geopolitică şi Intelligence Economic”, Membru UZPR

Într-o Românie în care disputa politică devine, uneori, mai importantă decât adevărul, există instituţii care trebuie apărate de tentaţia de a fi transformate în arme de campanie. Serviciul de Protecţie şi Pază, Armata Română, SRI şi SIE nu sunt proprietatea vreunui partid şi nu trebuie târâte în conflicte politice conjuncturale. Ele aparţin statului român.

SPP trebuie judecat prin prisma misiunii şi a rezultatelor sale
SPP merită privit prin prisma misiunii sale, a rezultatelor şi a profesionalismului oamenilor care îl compun.
Instituţia are o misiune extrem de dificilă: protejarea demnitarilor români, a unor demnitari străini aflaţi în România şi a obiectivelor stabilite potrivit legii şi hotărârilor CSAT. Activitatea presupune discreţie, disciplină, pregătire permanentă şi capacitatea de a reacţiona în situaţii în care o greşeală poate avea consecinţe dramatice.
Iar SPP nu este o instituţie izolată de lumea democratică. Dimpotrivă. Serviciul este membru fondator al Association of Personal Protection Services încă din 1998 şi din 2007 face parte din European Network for the Protection of Public Figures, o reţea destinată creşterii cooperării europene în domeniul protecţiei personalităţilor publice.

Misiunile internaţionale, una dintre dovezile profesionalismului
Poate cea mai puternică dovadă a profesionalismului SPP se găseşte chiar în colaborarea internaţională cu Organizaţia Naţiunilor Unite.
Potrivit informaţiilor publicate de SPP, ofiţerii români au participat la misiuni în Afganistan, Sudan, Sudanul de Sud, Siria, Republica Centrafricană şi Libia. Într-o perioadă de 14 ani de colaborare continuă, 35 de echipe şi peste 500 de ofiţeri de protecţie au participat la asemenea misiuni.
Mai mult, instructorii SPP au pregătit la Bucureşti ofiţeri de protecţie ai ONU, în cadrul Centrului de Excelenţă pentru Protecţie şi Securitate.
Aceste lucruri nu sunt simple sloganuri patriotice. Sunt elemente documentate public.
Şi, mai important, aprecierile nu au venit doar din România. În cadrul unei întâlniri cu conducerea SPP, Peter Drennan, subsecretar general al ONU şi şef al Departamentului de Siguranţă şi Securitate al ONU, a transmis mulţumiri şi aprecieri pentru profesionalismul, devotamentul şi dăruirea ofiţerilor români aflaţi în misiuni internaţionale. El a remarcat inclusiv standardele de instruire şi facilităţile Centrului de Excelenţă al SPP.
Aceste aprecieri trebuie puse în balanţă atunci când discutăm despre SPP. O instituţie nu poate fi judecată exclusiv prin zvonuri, insinuări sau dispute politice. Rezultatele concrete contează.

Despre conducerea SPP şi necesitatea probelor
La fel trebuie privită şi conducerea instituţiei.
Precizăm foarte clar: nu îl cunoaştem personal pe generalul Lucian Pahonţu. Nu avem o relaţie personală, profesională sau de altă natură cu domnia sa. De aceea, ceea ce afirmăm aici nu este o apărare personală, ci o pledoarie pentru principiul potrivit căruia o persoană trebuie judecată pe baza faptelor demonstrate, a documentelor şi a procedurilor legale.
Este legitim ca orice jurnalist, parlamentar sau cetăţean să pună întrebări. Este legitim să existe verificări, controale şi investigaţii. Într-o democraţie, nimeni nu trebuie să fie mai presus de lege.
Dar este la fel de legitim să cerem probe.
Nu putem transforma în certitudini juridice lucruri care nu au fost stabilite juridic. Nu putem condamna public oameni pentru fapte care nu au fost demonstrate. Nu putem confunda o investigaţie jurnalistică, o acuzaţie, o mărturie sau o interpretare cu o hotărâre judecătorească definitivă.
Mai ales după aproximativ trei decenii, responsabilitatea trebuie să fie cu atât mai mare.
Dacă există documente, ele trebuie analizate. Dacă există fapte penale, autorităţile competente trebuie să le cerceteze. Dacă există responsabilităţi individuale, acestea trebuie stabilite prin mecanismele statului de drept.
Dar dacă nu există o concluzie juridică definitivă, atunci nimeni nu are dreptul moral de a prezenta publicului o acuzaţie drept adevăr incontestabil. Aceasta nu este apărarea unei persoane. Este apărarea principiului de drept.

Instituţiile de securitate nu trebuie transformate în arme politice
În acelaşi timp, trebuie să ne întrebăm ce se întâmplă cu instituţiile de securitate atunci când sunt transformate în subiecte permanente ale războiului politic. Ce mesaj transmitem militarilor, ofiţerilor şi profesioniştilor care lucrează în condiţii de maximă discreţie?
Le spunem că, indiferent cât de bine îşi îndeplinesc misiunea, pot deveni, peste ani, ţinta unei dispute politice?
România are nevoie de un SPP puternic. Are nevoie de un SRI şi un SIE profesioniste. Are nevoie de o Armată Română respectată, modernă şi capabilă să-şi îndeplinească obligaţiile faţă de ţară şi aliaţi.
Aceste instituţii trebuie controlate democratic, dar nu politizate. Trebuie verificate legal, dar nu transformate în muniţie electorală. Trebuie criticate atunci când există motive reale, dar şi respectate atunci când îşi îndeplinesc misiunile.
Iar în cazul SPP există un lucru care nu trebuie uitat: oamenii acestei instituţii au reprezentat România în misiuni internaţionale dificile şi au primit aprecieri publice din partea unor oficiali ONU pentru profesionalismul lor.

„România are nevoie de adevăr, nu de poliţe plătite”
De aceea, mesajul ar trebui să fie simplu şi ferm:
Lăsaţi serviciile româneşti şi Armata în afara disputelor politice sterile. Nu transformaţi securitatea naţională în instrument de răfuială. Nu înlocuiţi probele cu insinuări şi nu înlocuiţi justiţia cu sentinţe date la televizor sau pe reţelele sociale.
România are nevoie de adevăr, nu de poliţe plătite.
Iar adevărul, într-un stat de drept, nu se stabileşte prin zgomotul cel mai puternic, ci prin probe, documente şi lege.