Atenţie la hingherii imobiliari!

Are loc, sub privirile nepăsătoare ale responsabililor din zona finanţelor publice, un fenomen profund vicios: acapararea profitului obţinut din executările silite de o sumedenie de SRL-uri, apărute ca ciupercile după ploaie, care intră în posesia unor importante sume de bani pentru care plătesc doar un impozit de 16%, în locul celui de care statul are dreptul din operaţiunile similare de cesiune a unor drepturi litigioase de prosperitate, şi pe care apoi îl „exportă”.

Lucrurile se întâmplă cam aşa: băncile oferă credite pentru achiziţionarea de locuinţe. 

Nimic mai firesc decât ca omul să-şi dorească un acoperiş permanent deasupra capului. În momentul solicitării creditului, îndeplineşte condiţiile pentru restituire. Starea economică generală sau personală cunoaşte derapaje care-l împiedică pe omul de bună credinţă să mai poată plăti. Nu mai are de unde. Atunci banca îl somează pe locatar: banii sau afară! Iar banii înseamnă, de regulă, cu mult mai mult decât acesta ar putea să plătească, chiar şi cu reeşalonări şi rescadenţări pentru că clauzele abuzive lucrează cu spor. Intră în scenă executorul judecătoresc, care-l scoate afară pe fostul proprietar, iar banca vinde creanţa unuia dintre SRL-urile despre care vorbeam la început. Şi aici începe ingineria hingherilor fiscali. De regulă, aceste SRL-uri sunt create chiar de către băncile-mamă din ţările respective, au acţionariat străin şi doar câţiva P.F.A.-işti care organizează licitaţiile şi intră în posesia sumelor recuperate. Se petrec o sumă întreagă de neregularităţi în aceste operaţiuni, în care de cele mai multe ori foştii proprietari nici măcar nu sunt citaţi. SRL-urile astea, care funcţionează în baza legii 31/90, sunt simple societăţi comerciale, au în obiectul de activitate colectarea şi recuperarea de creanţe, dar acţionează în nume propriu, nu în al băncii care i-a vândut creanţa la doar 10 – 20% din valoarea pe care a solicitat-o fostului deţinător.

Cu toate că nu sunt instituţii financiare – ca să poată executa creanţe bancare, “hingherii imobiliari” acţionează la vedere, toleraţi – precum mai demult băncile populare – de un BNR ocupat cu macrostabilitatea până peste cap pentru a mai observa acest fenomen. Dealtfel, un oficial al băncii a recunoscut, într-o declaraţie, că activitatea acestor SRL-uri nu este reglementată. Mână în mână cu executorii, “hingherii” organizează licitaţii trucate sau aranjate de către executori care manipulează preţuri până la 30% sub valoare şi banii obţinuţi astfel sunt “exportaţi” către firmele-mamă, din străinătate. Beneficiul este imens, doar dacă nu gândim la diferenţa dintre cei 16% care-i plătesc ca impozit şi cei 85% care se plătesc la drepturi litigioase!

Mârşăvia acestei operaţiuni de spoliere neruşinată a cetăţeanului-datornic este că între suma pe care banca cere ca acesta să i-o achite şi cea cu care ea vinde – altora – este o diferenţă imensă. Iar de această diferenţă profită prin hingherii imobiliari, în timp ce oamenii rămân pe drumuri, fără ca cuiva să-i pese de aceste lucruri.