Atașamentul față de ciolan

Traian Băsescu nu este nici pe departe atât de subtil și de machiavelic pe cât ne lasă să înțelegem analizele care-i întorc zilnic pe toate fețele impulsurile concretizate în acte de voință politică. A dovedit-o de multe ori până acum, iar cea mai bună confirmare vine din faptul că, la apogeul conflictului său cu Tăriceanu, când mai toată lumea se aștepta ca disciplinatul partid democrat să-i dea acestuia lovitura de grație, retrăgându-se de la guvernare și lăsându-l în offside, s-a întâmplat exact pe dos: convingătorul domn Boc a umplut toate ecranele cu fața sa de lună plină, anunțând că democrații rămân fideli angajamentelor lor din Alianță. Adică Guvernării. Adică ciolanului... Chestia a părut să-l mulțumească, într-un fel, chiar și pe președinte care a salutat acest gest remarcând independența de care dă dovadă partidul lăsat moștenire credinciosului său secund. Cred că, până la urmă, toată lumea a răsuflat ușurată. Și Tăriceanu, care poate să-și continue opera de servire a patriei (el muncește, nu zădărește, ca alții) și Geoană, care poate să-și desfășoare strategia de suspendare a președintelui (chiar dacă șansele sunt reduse, gestul contează), dar mai ales democrații, aflați în posturi grase și mănoase, de unde sug, conștiincios, foloasele și recompensele jertfei patriotice. Pentru că, nu-i așa, nimeni nu este nebun (cu excepția conservatorilor, poate) încât să lase din gură, de bunăvoie și nesilit de nimeni, ciolanul bunăstării și al puterii. De aceea, în România nu vom auzi prea curând de demisii de guverne sau de alegeri anticipate. Pentru că odată pusă mâna pe putere, nimeni nu este sigur că va putea reveni pe poziția pe care o lasă. Chestia cu cioara de pe gard. Dincolo de felurite interese personale sau de grup, decizia enunțată de Traian Băsescu are și o valoare pragmatică: abia am pășit în Uniune! Nu se face să ne marcăm intrarea printr-o criză politică. Și așa, europenii se întreabă dacă au făcut bine că ne-au băgat în casa lor, cu toate problemele și deficitul de educație comunitară. Nu era cazul să le oferim noi argumente. Dar, armistițiul este unul temporar. Lucrurile nu vor merge, în niciun caz, ca unse. În Guvern sunt încă multe probleme, iar cea mai acută se numește Monica Macovei. În afara Guvernului, Tăriceanu continuă să fie hărțui de „călăreții” lui Stolojan în timp ce PSD-ul stă la pândă așteptând cel mai bun moment ca să-i dea la cap, în nădejdea că i-ar putea lua locul. În rest: toate bune! Ca la noi în Uniune!