Aşteptându-l pe Godot...

Din celebra piesă a lui Samuel Becket, în varianta românească persistă doar absurdul. Absurdul situaţiilor, al personajelor, al contextului.

De 30 de zile, România nu are premier. Sau îl are, dar e ascuns printr-un hotel din Turcia unde aşteaptă. Ce? Să vadă dacă se poate întoarce în ţară în siguranţă. Nu atât din cauza călcâiului – pardon: genunchiului – cât a intenţiilor procurorilor. Deşi cererea lor de reţinere (absurdă până şi din punctul de vedere al lui Băsescu) a fost respinsă de Parlament, rămâne în vigoare cercetarea sa în chestiunea facturilor de acum vreo zece ani pentru care nu ar fi muncit suficient. 

Tot mai plini de încredere în propriile lor puteri (mai ales de când Oprea, generalul generos a aprobat pe barba lui cererea de suplimentare a posturilor), procurorii pot să-i facă o figură neplăcută. Ce-i împiedică, la urma-urmelor? I-au interzis ei lui Ghiţă să mai participe la lucrările Parlamentului (decizie demnă de cartea recordurilor) de a trebuit să intervină Curtea Constituţională! De ce n-ar trimite un procuror şi doi poliţişti la cabinetul de la Victoria, ca să-l aducă pachet pentru audieri? Din punctul lor de vedere totul e posibil. Ba, aş spune, şi probabil, mai ales după ce Iohannis le-a interzis liberalilor să plece în concediu pentru a putea fi la datorie în caz că se pune problema votării unui nou cabinet şi a unui nou procuror? El ştie…

Nu ştiu cât de mare e aşteptarea liberalilor în general şi a lui Predoiu în special (bucălatul ăsta tot mai spera să se cocoaţe în spinarea vechilor liberali), dar cea a social-democraţilor atinge paroxismul. N-a fost suficientă surpriza pe care le-a făcut-o Ponta, fără măcar a le cere părerea, de a-l desemna pe Oprea ca înlocuitor. N-a fost suficient ca Oprea să-i lase cu ochii în soare la votarea strategiei de apărare şi a numirii şefului SIE. N–a fost suficient nici că le-a pus-o pe cap pe madam Plumb, persoană onorabilă, dar pe care nimeni nu dă doi bani în calitate de lider. Îi mai ţine în tensiune cu amânarea asta a întoarcerii, despre care nu ştie nimic precis nici măcar tata socru, probabil nu suficient de încredere pentru a i se încredinţa un astfel de secret.

Nu ştiu ce socoteli şi-a făcut Ponta mizând pe absenţa sa îndelungată. Poate a nutrit speranţa că lucrurile se vor linişti până când revine el şi reia hăţurile guvernării din mâinile lui Oprea. Poate că a vrut să vadă cum reacţionează apropiaţii săi (un astfel de experiment a mai făcut şi Năstase, când a intenţionat să demisioneze). Poate că şi-a luat răgazul de a cugeta în linişte asupra viitorului său şi asupra celor mai potrivite decizii. Cine ştie. Aşteptându-l pe Ponta/Godot, toată lumea îşi dă cu părerea. Un singur lucru apare ca aproape sigur: că nu va rata evenimentul festiv al inaugurării româno-maghiare a autostrăzii Arad-Nădlac care ne leagă, în sfârşit, de Europa prin Ungaria. Ar fi prea mult să i-o lase şi pe asta lui Oprea…  

P.S. După “închiderea” ediţiei, a venit bomba: Ponta s-a întors fără nici un preaviz. Să vedem pe cine găseşte în dulapul de la Victoria…