Ăsta-i Dragnea! Cu nimic mai bun decât premierii săi...

Când politica internaţională se face de către persoane cu competenţe judeţene se ajunge, inevitabil, la rezultate de genul memorandumului pentru mutarea ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim. O comparaţie facilă ar fi cu mutarea capitalei României de la Bucureşti la Alexandria. Sau, mă rog, ceva de genul acesta. Că Dragnea nu pricepe asemenea subtilităţi, e una. Dar Meleşcanu nu poate fi suspectat că n-ar înţelege implicaţiile, pentru că are de-aface cu ele de o viaţă. Dealtfel, încă de la anunţul lui Trump preşedintele PSD s-a exprimat, pragmatic cum este el, în sensul că mutarea ar reduce...cheltuielile de navetă ale diplomaţilor români. Părea, dacă nu o glumă, o abordare specifică programului intern de guvernare. Avându-l alături pe Tăriceanu s-ar fi putut crede că era susceptibil să suporte influenţa benefică a unui partener hârşit în chestiunile guvernării, pentru a reveni la realitate. Dar, dacă ne amintim că Tăriceanu a fost cel care intenţiona să retragă trupele din Irak ca să-i facă în ciudă lui Băsescu, constatăm că aşa ceva era exclus. Dacă am face un inventar, putem vota această intenţie de decizie ca gafa majoră a unei guvernări care s-a întrecut cu sine în a le bifa. Semnul că nici după primele reacţii negative Dragnea nu a înţeles nimic este şi comentariul său actual pe marginea chestiunii din care reiese respectul de-a dreptul mistic faţă de influenţa politică majoră a israelului  şi faţă de iniţiativele derutante ale lui Trump. Nu ştiu câtă nădejde că eforturile sale personale ar putea fi remarcate - cu beneficiile implicite - de către cei interesaţi şi câtă intuiţie politică au stat la baza acestei aventuri diplomatice. A fost însă un moment neaşteptat de prielnic pentru Iohannis de a acuza ignoranţa constituţională a Guvernului şi de reaminti faptul că aranjamentele diplomatice constituie o prerogativă prezidenţială. Este greu de imaginat ce a fost, totuşi, în capul celor care au avansataceastă intenţie, în condiţiile în care nici o ţară din Uniunea Europeană nu a marşat în acest sens - date fiind implicaţiile majore şi complexitatea  dosarului palestinian, iar din restul lumii doar Guatemala i s-a alăturat lui trump. Cine ştie, poate că doar un Ceauşescu ar fi putut avea o astfel de abordare, din raţiuni specifice contextului istoric, dar din păcate Dragnea nu este Ceauşescu (pe un astfel de palier) şi nici România de azi nu este cea din vremea gesturilor politice spectaculoase din contextul geopolitic respectiv.