Ascultarea, începutul binelui

Ascultarea este una dintre virtuţile fundamentale pe care omul are nevoie să le dobândească pentru a trăi în comuniune cu Dumnezeu şi cu semenii. Întâlnim ascultarea încă din timpul strămoşilor Adam şi Eva, care, prin neascultare faţă de Dumnezeu au pierdut Raiul. Evenimentul căderii omului subliniază voinţa liberă a acestuia, accentuând în acelaşi timp importanţa ascultării faţă de Dumnezeu ca unicul mijloc prin care omul poate atinge desăvârşirea. Dumnezeu nu ne impune voia Sa, deşi este mai benefică pentru noi, respectându-ne  astfel propriile alegeri. În Vechiul Testament Dumnezeu trimite poporului ales Cele 10 Porunci prin intermediul lui Moise, dar înainte de a I le încredinţa Îi spune acestuia: „Ascultă, Israele!’’ (Deuteronom 6:4), evidenţiindu-se astfel importanţa ascultării. Exemplul desăvârşit al ascultării este reprezentat de Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care A împlinit voia Tatălui Său de la naşterea Sa din Fecioara Maria până în momentul pătimirii pe Cruce şi al morţii. De asemenea, îi avem ca şi modele pe sfinţii din toate timpurile şi locurile pornind de la drepţii şi proorocii Vechiului Testament până la sfinţii contemporani. Omul are toate resursele de a ajunge în Rai, ascultarea, iubirea şi respectul copiilor faţă de Dumnezeu şi părinţi  fiind o caracteristică dezvoltată, cu ajutorul părinţilor şi  bunicilor, la o vârstă fragedă. Pentru a putea dobândi virtutea ascultării, care este deja întipărită în sufletul nostru, este necesară renunţarea şi îndepărtarea mândriei şi neascultării din sufletul nostru.