Ascultarea greşelilor gramaticale provoacă stres şi tensiune arterială ridicată

Disconfortul resimţit atunci când auzi greşeli gramaticale făcute de interlocutor interferează cu variabilitatea ritmului cardiac, care devine prea regulat, semnalând tensiune, notează Corriere della Sera. Doi profesori de la Universitatea din Birmingham, Anglia, Dagmar Divjak, profesor de lingvistică cognitivă, şi Peter Milin, profesor de psihologia limbajului, au descoperit că organismul nostru intră în „modul de stres ” atunci când auzim greşeli gramaticale. Astfel, enervarea afectează şi un parametru organic.
Cercetarea, publicată în Journal of Neurolinguistics, se referă la limba engleză şi a implicat doar câteva persoane (doar 41), dar ar putea fi suficientă pentru a înţelege cum ne simţim atunci când întâlnim o pronunţie greşită pe care o considerăm de neiertat. Cercetătorii au descoperit o corelaţie directă între greşelile gramaticale (sau accentele prost înţelese) şi Hrv ( Heart Rate Variability ), adică variabilitatea ritmului cardiac (un indicator fiziologic al activităţii sistemului nervos autonom), al ascultătorului.
Ce înseamnă acest lucru? Mai întâi trebuie făcută o premisă: variabilitatea ritmului cardiac măsoară regularitatea intervalului de timp dintre o bătaie a inimii şi următoarea. În mod normal, atunci când suntem relaxaţi, bătăile inimii prezintă o anumită variabilitate a duratei acestui interval, dar atunci când suntem în stare de stres, această variabilitate este redusă. Studiul arată că, cu cât o persoană ascultă mai multe erori, cu atât bătăile inimii sale devin mai puţin variabile, ca şi cum ar fi în stare de stres.
„Variabilitatea cardiacă redusă”, explică Matteo Cerri (foto), profesor de fiziologie la Departamentul de Ştiinţe Biomedicale şi Neuromotorii de la Universitatea din Bologna, „este folosită ca un indice de risc cardiologic, în special după evenimente precum infarctul sau insuficienţa cardiacă. Un ritm rigid şi regulat înseamnă că inima este mai puţin capabilă să se adapteze la nevoile organismului şi este foarte constrânsă. Este ca şi cum aţi merge mereu în acelaşi ritm: dacă vă pierdeţi echilibrul, veţi cădea, deoarece nu puteţi merge decât cu paşi care sunt mereu aceiaşi”, explică el.