Arta mimării

A făcut vâlvă cazul medicului de la Witting care, la 73 de ani, neîncumetându-se să mai mânuiască, pe bune, bisturiul, mima operațiile pe care ar fi trebuit să le facă pacienților. Care pacienți nu prea își dădeau seama cum se puteau da pe mâna unui om trecut bine de tot de vârsta pensionării. Dar asta e treaba lor. Unii dintre ei au reclamat că după operație n-au văzut mai bine și singura explicație care stă în picioare este că domnul doctor doar s-a prefăcut că îi operează. În loc să zică mersi că în felul acesta măcar nu le-a făcut rău, pacienții s-au dus cu jeba-n proțap pe la ziare care, bineînțeles că au luat foc punând cazul pe prima pagină înainte să fi avut vreo confirmare a realității faptelor. Dar și asta e treaba ziariștilor. Mie mi-a plăcut un lucru: valoarea emblematică a acestui procedeu: medicul care se preface că operează. Și cred că pentru România se potrivește ca o mănușă. Pentru că numai noi avem guverne care se fac că guvernează, neavând altă grijă decât să se mențină la putere; miniștrii care se prefac că administrează domeniile de care răspund, când ei, de fapt, nu fac altceva decât să-și aranjeze ponturi prin care să-și mărească averea; în România avem un Parlament care mimează că dă legi, plin de parlamentari care mimează votul când nu-l încredințează nepoatelor; în România președintele declară război corupților și stă la masă cu suspecți de corupție sau de îmbogățire frauduloasă; în România politicienii mimează excelent devotamentul față de poporul pe care-l reprezintă și față de principiile politicii pe care o promovează, în timp ce în culise cad la pace cu adversarii pentru împărțirea prăzii din banul public; în România se mimează de 16 ani Reforma, și la prima încercare de a schimba ceva toată lumea strigă ca din gură de șarpe că se atentează la valorile perene ale nației; în România toată lumea mimează dorința fierbinte de a intra în Uniunea Europeană, în timp ce orice demers se lovește de lene, dezinteres, incompetență, ridicate la rangul de îndatoriri de serviciu. Într-o astfel de Românie, doctorul cu pricina ar trebui proclamat erou. Mimarea sa măcar nu face rău. În timp ce toate celelalte forme de parodiere a ceea ce ar trebui să constitue o realitate dinamică nu fac altceva decât să ne țină pentru mult timp de acum încolo, la coada listei. Artiști în a mima, un singur lucru îl realizăm cu talent și cu autenticitate: furtul propriei căciuli!