Aro Palace şi Ministerul Turismului, chemate în judecată de Primăria Braşov. După modelul Complexului Cetate, municipalitatea va încerca să obţină şi Casa Hirscher

Primarul George Scripcaru a depus în 25 iulie, în numele municipalităţii, cererea de chemare în judecată, în contradictoriu cu SC Aro-Palace SA şi Ministerul Turismului, pentru recuperarea Casei Hirscher (fostul Cerbul Carpatin), prin care va încerca recuperarea clădirii. Ca şi în cazul Cetăţuii, Primăria Braşov susţine că trecerea acestui monument istoric în proprietatea unei societăţi comerciale (care, ulterior s-a privatizat) s-a făcut fără respectarea prevederilor legale, având în vedere că proprietarul de drept al imobilului era Municipiul Braşov.
„După ce am recâştigat Cetăţuia, am făcut o serie de cercetări care confirmă dreptul de proprietate al municipalităţii şi asupra Casei Hirscher, şi care demonstrează că aceia care au gestionat privatizarea societăţii comerciale Postăvarul au vândut ceva ce nu aparţinea statului, ci municipiului. Cu o situaţie asemănătoare ne-am confruntat şi în cazul Cetăţuii, şi deja două instanţe ne-au dat dreptate. Noi vom continua acest demers de recuperare a monumentelor aflate în proprietate privată şi care ar trebui să le aparţină braşovenilor. Constituţia garantează dreptul de proprietate, atunci este normal ca aceste imobile, care legal ar trebui să fie în proprietatea noastră, să fie administrate în interesul oraşului, şi cel puţin în cazul celor două (Cetăţuia şi Casa Hirscher – n.r.), care stau închise de ani de zile, firma care le-a administrat ca proprietar nu s-a dovedit capabilă de a le transforma în atracţii turistice, ci, din contră, le-a lăsat să se deterioreze pe zi ce trece”, a declarat primarul George Scripcaru.
Prin cererea de chemare în judecată, Municipiul Braşov, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtele SC Aro – Palace SA şi Ministerului Turismului a solicitat Tribunalului Braşov să constatate că imobilul denumit „Cerbul Carpatin“ este proprietatea Municipiului Brasov şi să oblige pârâta SC Aro – Palace SA să lase Municipiului Braşov în deplină proprietate şi posesie imobilul.

O scurtă istorie a Casei Hirscher
Casa Negustorilor a fost edificată de Apollonia Hirscher în perioada cuprinsă între anii 1541 – 1547, fiind un real monument de arhitectură al Braşovului.
Denumită iniţial Casa Negustorilor, aceasta a purtat, de-a lungul vremii, denumiri diferite, precum Podul Bătuşilor, Casa Negustorilor sau Casa Hirscher.
Clădirea ocupă primul loc între construcţiile civile ale Braşovului din secolul al XVI-lea, având lungimea de 67,40 metri şi fiind alcătuită din două pavilioane separate, unite printr-o curte interioară.
Stâlpii de piatră, amintind stilul Renaşterii, arcadele de la parter şi cele de la etaj, acoperişul abrupt acoperit cu ţiglă roşie, coborât până sub limita superioara a zidurilor, dau construcţiei un aspect masiv şi bine întărit.
Intrarea arcuită, păstrând forma iniţială, reprezintă principala intrare a clădirii. Vestigiile unor vechi ziduri amintesc configuraţia din trecut a pavilionului, cu două birouri şi doua magazii mari, destinate probabil oficiului vamal. Pivniţa spaţioasă, cu bolţi largi şi masive, era compartimentată în partea dinspre piaţă, potrivit structurii încăperilor de la parter. O parte din pivniţă era special amenajată pentru păstrarea vinurilor.
Puternicul incendiu din 1689, precum şi cele ulterioare, afectează şi Casa Negustorilor, astfel că în perioada 1759 - 1847 au loc transformări arhitecturale radicale, care aduc construcţia în forma ei actuală.
În perioada medievală, aici era principalul loc de întâlnire al breslelelor de meşteşugari, era un fel de piaţă acoperită a oraşului, reprezentând totodată locul de desfacere a mărfurilor executate de diferite bresle, în special a cizmarilor şi cojocarilor.
Încă de la momentul edificării, clădirea a fost destinată Braşovului şi braşovenilor, Apollonia nelocuind în aceasta. Clădirea a fost construită după un proiect Italian şi permitea intrarea căruţelor cu mărfuri, care apoi erau descărcate în interior. Practic, tot ce avea nevoie o comunitate în materie de mărfuri se găsea la Casa Negustorilor.
Ulterior, impozanta clădire primeşte denumirea de Podul Bătuşilor. În acea vreme, toate locurile în care cojocarii şi cizmarii îşi vindeau produsele purtau denumirea de poduri. În acest loc obişnuiau să îşi aducă mărfurile pantofarii sau bătuşii, de aceea clădirea a primit denumirea de Podul Bătuşilor. Bătuşii erau micii negustori ai vremii care se ocupau de comerţul cu amănuntul.
În acest fel construcţia s-a bucurat de un puternic renume şi, de asemenea, a reflectat şi puternicul rol comercial al Braşovului. Cu timpul, breslele şi toate aceste tipuri de centre de vânzare încep să dispară, iar astfel Podul Bătuşilor îşi încheie funcţionalitatea sa tradiţională şi devine în cele din urmă restaurant
Conform procesului verbal din data de 12 august 1939 despre constatarea şi identificarea imobilului proprietatea Municipiului Braşov, compus dintr-un singur corp de casă cu o curte la mijloc.  În documentul amintit se menţiona că imobilul avea un subsol, compus dintr-un un bar restaurant, patru toalete, o magazine pentru artiste, un antreu, două încăperi la restaurant, o bucătărie, o cămara, o spălătorie, o pivniţă foarte mare şi trei pivniţe mai mici. La parter erau   10 prăvălii, o librărie, o fierărie, o drogherie, patru măcelării, o manufactură, o prăvălie de cafea, o pravălie pentru fructe (Mendelovits), magaziile aferente, o locuinţă cu două încăperi, un antreu, o toaletă, o pivniţă şi o hală de carne. La etajul 1 era serviciul sanitar cu două antreuri cu un coridor, 6 încăperi, o magazine, 5 toalete şi 5 pişoare, o policlinică cu un antreu, două coridoare, 11 încăperi, două camere de locuit, 3 camere de aşteptare, o magazine, sediul Societăţii Principele Mircea cu 3 încăperi şi un antreu, o hală mare a societăţii cizmarilor.
Suprafaţa terenului era de 1.475 mp, iar suprafaţa construită era de 1.283 mp.

După 1960 devine Cerbul Carpatin
În perioada 1960 - 1963, monumentul istoric cunoaşte o transformare radicală, primind numele de Cerbul Carpatin. Noul complex oferea clienţilor săi mai multe spaţii, printre care săli de restaurant, săli de protocol, o cramă, un bar de zi, o cofetărie şi două terase. Imobilul denumit Cerbul Carpatin este monument istoric, find înscris în Lista Monumentelor Istorice din judeţul Braşov, cod BV-II-m-A-11573.
  
Clădirea a fost preluată de Trustul de Alimentaţie Publică Braşov în 1962
Conform unui înscris din anul 1905, imobilele transcrise din vechile registre funciare înscrise în CF se intabulează în favoarea Oraşului Liber Regal Braşov, de la înfiinţarea cărţii funciare.
Situaţia de carte funciara rămâne neschimbată o perioadă de 93 de ani, Oraşul Liber Regal Braşov fiind unicul proprietar al imobilului reprezentat de obiectivul Cerbul Carpatin.
Că imobilul monument istoric a fost în proprietatea Municipiului Braşov, fiind bun de interes şi uz public, este demonstrat şi prin actele de administrare efectuate de acesta relativ la imobil.
În anul 1962, Sfatul popular al Regiunii Braşov a transmis acest imobil din administrarea Sfatului Popular al Regiunii Braşov - Muzeul Regional Braşov, în administrarea Trustului de Alimentaţie Publică Braşov.
Câtă vreme a existat dreptul de administrare operativă a TAP Carpaţi Braşov, nu există nici o altă înscriere în CF care să transfere dreptul de proprietate al Oraşului Liber Regal Braşov în patrimoniului Statului sau a altei instituţii. 
În anul 1998, în urma unui demers de dezmembrare iniţiat de SC Postăvarul Turism SA Braşov, apare că proprietarul este Statul Român.