„Armata de fete” a Securităţii

Daily News relata în 1967 despre viaţa de noapte din România comunistă. Sursa: Daily News, SUA
 
Prostituţia a fost interzisă şi era pedepsită în timpul regimului comunist, însă marile hoteluri şi staţiunile de pe litoral erau frecventate adesea de tinere aflate în căutarea unor clienţi străini. Activitatea prostituatelor era controlată, potrivit unor mărturii, de Securitatea comunistă.
În primii ani ai regimului comunist, autorităţile au declanşat o campanie violentă împotriva româncelor acuzate de prostituţie. Sute de femei erau adunate de pe străzile oraşelor mari din România şi trimise în închisorile şi lagărele României, pentru a fi „reeducate” în spiritul comunist şi, mai ales, pentru a fi trimise la muncile istovitoare la care erau supuşi deţinuţii acelor timpuri.
Până la sfârşitul anilor ‘40, fostele case de toleranţă au fost desfiinţate, iar prostituţia a fost scoasă în afara legii.  „Autorităţile române au anunţat că toate bordelurile au fost închise. Agenţia oficială de presă a relatat că toate fetele care practicau prostituţia au fost trimise în centre de reeducare, iar aurul, bijuteriile şi banii găsiţi asupra lor şi casele de prostituţie au fost confiscate pentru că erau deţinute de exploatatori”, informa Associated Press, în 1950.
În ciuda pedepselor drastice cu care erau ameninţate tinerele care o practicau, ea nu a putut fi eradicată. Unele mărturii arată câ în anumite împrejurări, autorităţile comuniste controlau  astfel de practici, în special în cazul clienţilor străini care ajungeau în staţiunile şi hotelurile din oraşele României.
„Securitatea, urâta Poliţie Secretă din România, conducea o armată de prostituate de clasă înaltă folosite pentru a fura secrete şi contracte ţintite de la oameni de afaceri străini, susţin prostituatele din Bucureşti. Modele şi dansatoare au fost recrutate pentru a-i ademeni pe aceştia cu alcool şi sex şi de a obţine informaţii de la ei, potrivit Elisabetei, o tânără de 25 de ani, care susţine că a devenit prostituată în urmă cu şase ani. Securitatea şi Partidul Comunist le ofereau fetelor protecţie maximă şi le asigurau o viaţă liberă de orice hărţuire de către Poliţie”, relata agenţia Reuters într-un articol publicat la începutul lunii ianuarie 1990.
Prostituţia, ţinută sub tăcere de autorităţile comuniste, devenise un fenomen de amploare în România comunistă. Unele ziare occidentale dezvăluiau încă din anii ‘60 faptul că Securitatea comunistă se folosea de traficul de carne vie.
„Vara, fetele pe care le vedem mişunând în jurul hotelului Lido sunt în general studente românce, câteva turiste străine şi prostituate plătite de securitate. Chiar şi un ziar din Bucureşti reclama că tinerele românce nu rezistau tentaţiei, în ciuda predicilor statului. Prostituatele, multe cu vârste fragede, stau în cafenele şi baruri din Bucureşti, purtând doar bikini sub pelerinele lor de ploaie. Aceste românce ar face orice pentru luxul vestului”, arătau jurnaliştii americani de la Daily News, într-un reportaj din 1967.
Autorii articolului relatau că străinii erau invitaţi să se distreze în staţiunile de pe litoralul Mării Negre, frecventate şi ele de tinere prostituate. „Vizitatorii nu şi-ar putea da seama, care dintre ele poartă poveşti la Poliţia secretă”, informa ziarul american.
Unele fete căutau soţi străini pentru a putea pleca din România, dar cele mai multe doreau valută şi să obţină bunuri de lux, cum erau cosmeticele, greu accesibile românilor obişnuiţi, relata o tânără, citată de Reuters.
În anii ‘80, Nicolae Ceauşescu denunţa „oamenii care evită munca şi încearcă să îşi facă un rost prin activităţi necinstite, inclusiv prin prostituţie”, iar unele ziare ale epocii publicau reportaje despre femeile care recurgeau la ea, acuzându-le că îşi câştigă existenţa într-un mod necinstit.
„Cecilia a fost arestată pentru trafic de valută. Câţi dolari ai avut la tine când te-au prins? Trei sute, zice, ea. Asta-it ariful tău ? Nu chiar atât, în seara aia avusesem noroc de unul. Şi unui român cât îi iei ? Lor nu le iau nici un leu, mă duc de plăcere, ce, eu nu am nevoie de sentimente? Bine, bine, tu voiai să te căsătoreşti peste câteva săptămâni şi făceai prostituţie?”, informa ziarul Scânteia Tineretului, într-un articol despre „păsările de noapte” din Capitală aşa cum erau numite prostituatele.

Străinii, clienţii râvniţi de fete
Potrivit reporterilor de la Scînteia Tineretului, cele mai multe prostituate îşi începeau activitatea de îndată ce terminau liceul şi erau tinere care ajungeau în Capitală din satele şi oraşele de provincie.
Miliţia organiza frecvent raiduri în Bucureşti pentru depistarea prostituatelor, dar aparent fără prea mult succes. Străinii cazaţi în hoteluri exclusiviste erau principalii clienţi ai tinerelor.
„Arată minunat şi zâmbesc cuceritor. Îşi spun călugăriţe şi râd. Când văd pe cineva necunoscut strigă sas, un fel de şase mai stilizat. Se pârăsc. Surâd în numele ospitalităţii. Primesc palme şi şuturi. Nici străinii nu-s cu toţii uşă de biserică. Le-au răsplătit ospitalitatea cu valută cash sau în natură, cu pumnul. Au nişte nume de vis: Pisica, Fecioara Maria, Miezul Nopţii, Metronom, O mie şi una de nopţi. Au ştiinţa zimbetului. Ştiinţa privirii, a mişcărilor languroase. Nu ştii să-ţi faci o mină ispititoare, nu câştigi nimic. Trece străinul ca pe lângă o piatră kilometrică. Zîmbeşti bine, te mlădiezi, se opreşte, stă puţin, lasă ceva şi accelerează”, informau reporterii.

5 ani de închisoare pentru parazitism social
Magazinul „Studii şi Cercetări Juridice” arăta că din 200 se femei condamnate în anii ‘80 la pedepse de maximum 5 ani de închisoare pentru parazitism social, 180 erau prostituate, care au fost prinse de miliţieni „în preajma barurilor, restaurantelor de lux şi a căminelor pentru studenţi străini, încercând să aibă relaţii cu bărbaţi, pentru venituri obţinute uşor, care să le asigure un mod de viaţă parazitar”. Peste jumătate din ele erau mame şi aproape tot atâtea erau angajate în câmpul muncii.
Ţinută sub control de regimul comunist, prostituţia a luat amploare, însă, în scurt timp după Revoluţia din 1989, arătau unii jurnalişti occidentali.