Ar mai putea Băsescu să salveze PDL-ul?

Din câte îl știu eu, de vreo douăzeci de ani încoace, Traian Băsescu nu prea aruncă vorbe în vânt – chiar dacă cel mai adesea spusele sale ar trebui înțelese exact pe dos. Una care trebuie înțeleasă dincolo de aspectul său doar aparent glumeț este cea referitoare la explicațiile date de președinte în legătură cu acuzele care i se aduc cum că ar fi cam dictator. Explicând și argumentând că nu se bagă în treaba nimănui – altfel decât cu cele mai bune intenții – a afirmat că nu se amestecă în conducerea PDL-ului, deși ar putea să o facă mult mai bine. Cu siguranță că așa este – și mă refer aici la calitatea conducerii. Este o chestiune unanim acceptată – că oricine ar fi condus partidul mai bine decât dl Boc. Deși aceeași impresie există în legătură cu faptul că dl Boc conduce conform indicațiilor pe care le primește de la domnul președinte. De unde, atunci, acest reproș implicit? Realitatea – pe care destul de puțini o cunosc – este că Emil Boc nu prea mai este băiatul modest și ascultător de la începutul guvernării, trup și suflet pentru cel care a făcut din modestul și guralivul parlamentar de Cluj un lider politic. În special după ce a trecut marile hopuri ale guvernării – restricțiile salariale și bugetare – pentru care a ieșit la bătaie, apărându-l cu propria sa persoană, președintele – Emil Boc a început să prindă curaj și să creadă că e mai valoros chiar și să creadă că e mai valoros chiar decât i se părea și lui. Au existat, în ultima vreme, câteva situații în care Traian Băsescu i-a sugerat sau chiar i-a recomandat că ar fi util să facă pasul înapoi și să lase pe altcineva la conducerea partidului și a guvernului, dar Boc a refuzat, invocând faptul că situațiile dificile tocmai fuseseră depășite. Cu siguranță că Traian Băsescu nu este atât de naiv încât să nu-și dea seama câți bani face Boc și cât de slab și incompetent este guvernul pe care-l conduce acesta, dar situația în care singur s-a pus devine imposibilă. Cu atât mai mult cu cât nu are nici un chef să fie acuzat și de faptul că intră mereu în conflict cu propriile sale guverne, după ce a pățit cu Tăriceanu. Situația devine însă explozivă. Manifestațiile de protest din ultimele două săptămâni reclamă demisia președintelui ca o sancțiune pentru faptul că nu reușește să rezolve problema guvernului – instituția care poartă răspunderea pentru aproape tot ce se scandează în piață. Cred, totodată, că Băsescu ar fi preferat să livreze protestatarilor capul unui Moțoc mai acătării decât Baconschi. De ce n-a făcut-o? O explicație ne furnizează o persoană aflată multă vreme în apropierea președintelui și care cunoaște culisele puterii: Adriana Săftoiu. Ea susține că Boc ar fi refuzat din nou o astfel de cerere, convins că deține atributele necesare depășirii situației. Iar președintelui nu i-a mai rămas decât să-l ciupească în intervenția de miercuri, spunând că ar conduce mai bine partidul. Lucru care ar putea să rezolve propria sa soluție: să lase președinția în seama altora și să se concentreze asupra conducerii partidului, care în sondaje a reușit să atingă cotele istorice de după dezastruoasa guvernare din 1997-2000. P.S. Cel mai clar semn al pierderii continue de teren al PDL îl reprezintă cedarea funcției de ministru de Externe, la presiunile tot mai mari ale UNPR – puiul de cuc, care-și aruncă colocatarii afară din cuib.