Apare „contractul de muncă cu zero ore”

Parlamentarii PSD vor să introducă în Codul Muncii un nou tip de contract de muncă numit „contractul de zero ore”, pentru angajaţii din România  Propunerea legislativă în acest sens, pentru completarea articolului 103 din Legea 53/2003 – Codul muncii, a fost înregistrată la Senat pe 8 iunie.  
Mai exact, potrivit iniţiatorilor, prin „contractul de zero ore", angajatorul nu este obligat să garanteze un număr minim de ore pe săptămână.  Astfel, se urmăreşte rezultatul orelor de muncă şi nu numărul de ore lucrate. De asemenea, angajatul poate refuză munca în momentul în care i se cere, programul de muncă fiind în întregime flexibil.
Drepturile incluse în acest contract sunt similare celor dintr-un contract obişnuit de muncă.
„Realitatea cotidiană demonstrează faptul că multe companii întâmpină dificultăţi atunci când trebuie să organizeze programul de lucru al angajaţilor.  Orele de lucru nu sunt întotdeauna suficiente pentru îndeplinirea unor sarcini; iar unii angajatori plătesc ore suplimentare pentru a se asigura că activităţile sunt efectuate în termen.  De asemenea, unii angajatori încearcă să nu plătească orele suplimentare; astfel încât şi salariaţii sunt prejudiciaţi”, susţin iniţiatorii în expunerea de motive. Astfel, în situaţia „contractului de zero ore” este obligatorie evidenţierea orelor efectuate, având în vedere faptul că plata salariului se realizează în funcţie de numărul de ore prestate.
Daca va fi adoptată legea, „contractul de zero ore" se executa în funcţie de numărul de ore prestate, iar plata orelor se va realiza în funcţie de orele prestate pe zi/săptămâna/lună.
Obligatoriu se vor include în acest contract, modalitatea de prestare a orelor de munca şi întocmirea unei repartizări a acestora.
„Contractele de zero ore” oferă beneficii de bază de securitate sociala, inclusiv plata concediilor de maternitate/paternitate, concediu de odihnă şi asigurări de sănătate.
O iniţiativă asemănătoare a fost înregistrată şi de parlamentarii Partidului Naţional Liberal. Mai exact, cu câteva săptămâni în urmă, PNL a depus un proiect de lege cu privire la „contractul individual de muncă la cerere”, iar deosebirea principală dintre acesta şi contractul propus de social-democraţi este aceea că angajatul urmează să fie plătit conform numărului de ore prestate, „dar nu mai puţin de salariul aferent unui număr de cel puţin 32 de ore pe lună”.