Apărătorul neînfricat al Vestului

Cu o voce gravă ca cea a lui Levitan, crainicul radioului sovietic, care a anunţat invazia germană, Traian Băsescu ne bagă spaima în oase, precizând că nu există alternativă pentru securitatea noastră decât parteneriatul strategic cu Statele Unite şi apartenenţa la NATO. Este, dealtfel, un truism de genul celebrului “iarna nu-i ca vara”, dar insistenţa cu care e pronunţat vrea să indice că, de fapt, el, preşedintele, se află într-o luptă pe viaţă şi pe moarte cu aceia care ar trage cu tot dinadinsul în altă direcţie, dorind să înlocuiască parteneriatul vestic au alte parteneriate.
Ce fel – preşedintele nu mai spune, dar alte luări de poziţie ale sale vizează Guvernul condus de Victor Ponta, care ar dori să se facă frate, dacă nu cu ruşii, măcar cu chinezii. Pe care, dealtfel, preşedintele i-a şi nominalizat în legătură cu o presupusă cedare a unor prerogative de siguranţă naţionale prin cooperarea cu o companie chineză de telecomunicaţii.
Traian Băsescu nu poate fi acuzat de naivitate. Când el spune ceva, indiferent cât de enormă şi de gogonată este afirmaţia, înseamnă că urmăreşte un scop. Cu o sesizabilă frecvenţă, el s-a referit, pe fondul disputelor cu premierul, la o prezumtivă intenţie a acestuia de a-şi îndrepta privirile şi simpatia în alte direcţii, decât vestul euroatlantic. Undeva spre răsărit, în orice caz. Situaţie în care lui, preşedintelui, îi revine datoria de a rezista eroic şi de a pleda pentru europenism şi atlantism, chiar cu preţul existenţei sale politice, dacă cumva oculta socialisto-liberală ar fi avut vreo şansă de reuşită.
Este placa cu care se legitimează ca ultimă linie de rezistenţă a democraţiei şi statului de drept. Evident că e la mintea cocoşului că nu poate funcţiona o astfel de tendinţă, fără nici o bază teoretică şi practică, dar pusă mereu şi mereu, această temă se înfiltrează în creierele credule.
Iar cât despre partenerii externi, aceştia vor fi fericiţi că au un aliat de calibru prin care nu are a se teme de vreo răsucire politică, creditându-l indiferent de performanţe şi abilităţi.
La summit-ul nuclear de la Haga, Băsescu a avut o conversaţie cu preşedintele Obama. Deşi bănuiesc că a fost vorba de un “How do you do mr. President?” – I’m OK, thank you” – pentru că de mai mult nu putea fi vorba, Băsescu vrea să ne lase să înţelegem că este amic la cataramă şi cu acest preşedinte care n-a catadixit să-i acorde până acum nici o atenţie şi că, deci, poziţia sa este una importantă şi solidă. De vajnic apărător al Vestului şi al valorilor sale.