Antidrogul s-a luat de fumat!

L-am ascultat, zilele trecure, pe la un simpozion, pe dl Abraham cuvântând vehement împotriva fumatului și a țigărilor. Dânsul este șef pe la o instituție antidrog. Acolo se ocupă de combaterea acestui flagel dar, în mod de-a dreptul inexplicabil, cu cât e mai combătut de dl Abraham și colaboratorii săi, pe atât fenomenul crește și se amplifică. În aproape două decenii România a avut tot timpul să devină, din țară de tranzit, țară de consum. O dată cu creșterea nivelului de trai al unor categorii sociale consumul de droguri a proliferat. Sunt, la această oră înregistrați câteva zeci de mii de dependenți care consumă cu regularitate droguri. Este o cerere importantă care susține o ofertă pe măsură, numeroase clanuri interlope specializându-se și formând rețele de distribuție. Lupta împotriva acestora înregistrează succese moderate: din când în când televiziunile ne prezinră reportaje de acțiune în care poliția tabără pe interlopi și le confiscă câteva grame de drog. Marile transporturi de zeci, sute de kilograme, se derulează însă în liniște, miza și valoarea lor „ungând” roțile mecanismelor care ajută la derularea lor. Autoritățile și forurile competente acuză lipsa de experiență în domeniu. Sunt țări dezvolate care se luptă de zeci de ani cu traficul și cu traficanții, fără să poată eradica fenomenul. Resemnați parcă în fața fenomenului, angajații compartimentului antidrog au găsit soluția de a rămâne activi: s-au năpustit supra tutunului. Asimilându-l drogului – fără ca în mod formal această identificare să fie operată – ei au devenit participanți activi la campaniile împotriva fumatului. Iar pentru că aici totul se petrece la vedere, au și unde să arate cu degetul: marii producători de produse din tutun. Chestorul Abraham i-a țintuit pe aceștia la stâlpul infamiei, mărturisind că ar fi martorul tentativelor acestora de a atrage spre practicarea acestui viciu prin fel de fel de mijloace, identificând astfel un inamic cât se poate de convingător. Problema fundamentală e una complexă. Este adevărat, dovedit științific, că fumatul afectează un mare număr de persoane, fiind principalul vinovat pentru incidența cancerului pulmonar. Legislația ultimelor decenii a îngrădit serios publicitatea și formele de distribuție a produselor de tutun. Fumatul este, însă, un fenomen social. El face parte, de secole, dintre obiceiurile nesănătoase ale oamenilor. Excesele sunt cele vinovate de urmări. Dar orice exces este nociv și așa cum ne putem reglementa consumul produselor de fast-food – aproape la fel de dăunător – nu putem, deocamdată cel puțin, impune un embargou total, fără riscul de-a genera fenomene asemănătoare celor produse de prohibiția alcoolului,tutunului. Pe de altă parte, industria tutunului generează o importantă cifră de afaceri care alimentează bugetele în general și pe cele ale sănătății în special. Ministerul de resort a introdus recent o serie de măsuri menite să tempereze fenomenul, iar altele urmează. Așa încât demersul dlui chestor Abraham este cel puțin superfluu și nu poate masca lipsa de eficiență în sectorul care a fost alocat „antidrogului”. Post Scriptum: Culmea luptei împotriva fumatului: o fundație, dintre cele apărute ca ciupercile, a solicitat recent unei mai companii producătoare de tutun, să sponsorizeze un simpozion... împotriva fumatului!