Anti-legea fumatului

Două cucoane cam aeriene au pus mână de la mână – fiecare cu motivele sale – şi au clocit o lege împotriva fumătorilor. Gestaţia insuficientă a făcut ca la naştere să apară un soi de monstru cu malformaţii congenitale şi cu o înfăţişare în măsură să facă gravidele să lepede iar pe autorii gravidităţii să-şi vină să se arunce de la etaj.
Culmes este că progenitura a fost, iniţial, primită cu braţele deschise de un legislativ plictisit şi complet dezinteresat de amănunte, care la momentul respectiv şi-ar fi votat şi demisia în bloc dacă cineva le-o strecura în ordinea de zi.
Pentru că tot ei au fost cei care s-au trezit că în ziua intrării în vigoare a legii nu mai au unde să tragă un fum, şi dacă vor, totuşi, să-l tragă fără să-i vadă ziariştii, trebuie să urce pe acoperişul Casei Poporului sau să se deghizeze în homeless-i. Culmea – ei care au susţinut-o pe colega Aurelia Cristea în efortul de a se face cunoscută pentru alegerile locale de la Cluj, şi pe doctoriţa Ciobanu să menţină deschis robinetul finanţării ONG-ului său de către instituţiile internaţionale interesate. Căci, până la urmă, cam ăsta a fost scopul acestei legi şchioape în care zilnic se mai descoperă nişte inadvertenţe sau gogomănii sadea, precum definiţia spaţiilor închise compuse din doi pereţi sau a „locurilor de trecere” unde este interzisă expunerea produselor de tutun, care pot fi în orice loc pe unde trece un om. A mai fost una, şi mai gogonată – dar a dispărut până la urmă din text: trasarea razelor geometrice în interiorul cărora ar fi interzisă comercializarea produselor de tutun, care acopereau întreaga suprafaţă a Capitalei, multe dintre ele suprapunându-se cu succes.
Au trebuit să demonstreze studenţii pe care s-au repezit poliţiştii să-i amendeze dacă fumau pe aleile complexului din Regie şi să-şi exprime nemulţumirea comercianţii din alimentaţia publică care şi-au văzut localurile pustii pentru ca unii parlamentari să se dezmeticească şi să-şi pună problema unor revizuiri. ANAF-ul n-a apucat încă să vadă cu cât au scăzut încasările la buget pe seama acestei legi încropite prost de amintitele doamne dezinteresate, dar concluziile urmează.
N-aş vrea să se înţeleagă că aş pleda în favoarea fumatului. Pledez însă împotriva exceselor care sfidează bunul simţ. Pentru că în numele unui principiu sănătos se folosesc instrumente profund nesănătoase, care afectează grav echilibrul economic al societăţii. O asemenea lege este necesară, însă cu condiţia să nu devină din „anti-fumat” „anti-fumători”, dicriminând fără rost o importantă categorie despre care iniţiatorilor le place să creadă că nu are creier şi că trebuie să gândească alţii pentru ea.
Pe scurt, din amintitele scremete legislative a ieşit o anti-lege şi nu un instrument de protejare a nefumătorilor care au, desigur, drepturile lor inalienabile.