ANI: ofensivă de carton?

ANI nu este o instituţie simpatică. În general. Şi în special celor care ocupă funcţii publice. Pentru că are de-a face cu aceştia. Nu cu simplii cetăţeni, care nici n-au fost aleşi în vreo demnitate şi nici nu i-a pus cineva într-o funcţie în care au ocazia să piardă din vedere graniţa dintre banul public şi cel personal.
ANI nu este nici o instituţie perfectă. Au fost copiate modele şi ele imperfecte, iar ce-a rezultat este departe de a garanta o funcţionare fără cusur. ANI-iştii sunt şi ei oameni, deci supuşi greşelii. Influenţelor. Ameninţărilor. Represiunilor…
ANI este, însă, necesară. Fără această sperietoare, cred că ar fi un dezastru într-o administraţie şi în instituţii publice în care nimeni nu mai ştie de frică, atunci când e vorba să-şi facă parte din partea cea mare. Dezastru este şi aşa, numai că din când în când mai pică câte un fraier care crede că i se cuvine să-şi dea contracte la firma proprie, plătite de instituţia la care e salariat. Dealtfel, cam acesta a şi fost tipicul ANI: din când în când dl Horia Georgescu ne mai pocnea cu câte un comunicat din care reieşea că instituţia s-a pus pe capul unui consilier local pe care-l face de râs…
Oridecâteori s-a nimerit – efectiv, din greşeală - să se dea şi peste un barosan, acesta a făcut explozie acuzând odioasa instituţie de manevre oculte şi de influenţe politice. “Voi merge până la capăt, în justiţie!” era ameninţarea curentă, după care nimeni nu mai ştia ce s-a întâmplat, pentru că legea este atât de prost şi de interesat făcută încât niciodată nu se iau măsurile exemplare, existând mereu o portiţă de scăpare.
Nu ştiu ce s-a întâmplat de data aceasta, când ANI a lansat o veritabilă canonadă, ţintuindu-i la stâlpul incompatibilităţii pe câţiva dintre grangurii administraţiei şi politicii, indiferent de culoare: Vanghelie, Nicuşor Constantinescu, Florin Popescu, Aristotel Căncescu, ba chiar şi Klaus Johannis – cu toţii oameni în vârful pixului cărora stau milioane, au fost declaraţi incompatibili! La o asemenea defilare, dacă măsurile nu vor fi pe măsură, decredibilizarea ANI va fi una mortală. Şi probabil că astfel i se va semna actul de deces, urmând să fie înlocuită cu ceva – teoretic – mai eficient şi mai puţin contestabil. Dacă însă îi vom vedea măcar pe câţiva dintrei cei “demascaţi” acum ieşind din circuitul public pentru cei trei ani prevăzuţi de lege, atunci înseamnă că mai există o speranţă ca haosul şi bunul plac ce domnesc în aceste sectoare să poată fi stăvilite.