Angajat cu paznicul în spate

Mulți brașoveni sunt familiari cu „viața de uzină”. Trezirea la 5 dimineața, semnarea condicii la 7, cafeaua prelungită până la ora 09.00. Apoi puțină muncă până la ora 12.00, o pauză de masă prelungită, siesta de după masă, așa ca să cadă bine, apoi puțină bârfă ca-ntre colegi. Iar puțină muncă, apoi altă muncă în interes personal, că vecinu’ de la 7 dă o bere dacă-i fac piesa asta la strung, apoi pregătirea de plecare. Între timp, muncitorul își mai găsește și puțin timp să ia cu el câte un șurub - că-i trebuie la balcon, o piuliță pentru raftul de la cămară și gata! Cei cu mai mult tupeu mai iau și câte o piesă, că poate o vând și mai fac un ban în plus. Obiceiul este împământenit încă de pe vremea când uzinele erau ridicate în slăvi și cântate în imnuri patriotice, alături de macarale și tovarăși. „Se fură diferite piese, carcase de aluminiu”, La vremuri noi, obiceiuri vechi. Muncitorii de la uzina Hidromecanica nu au făcut nici ei excepție de la această „regulă”. Chiar dacă numele patronului nu mai este „Statul Român”, strungul tot strung a rămas. Așa că au continuat să fure. Dar cum la patron pe primul loc este venitul, treburile s-au schimbat. Hidromecanica a devenit prima uzină comunistă din Brașov în care halele sunt supravegheate... electronic. Conducerea întreprinderii a amplasat camere video pentru a supraveghea muncitorii. „S-au pus camere de luat vederi pentru că se fură ca-n codru. Se fură diferite piese, carcase de aluminiu”, a declarat Mircea Apostu, fostul lider sindical al sindicatului Hidro Forța. Nu mai merge treaba De când dispozitivele video au luat locul maiștrilor, treaba nu mai merge ca înainte. „Nu-i chiar așa de plăcut să te simți supravegheat. Acum nu prea se mai fură și procesul de muncă este și el monitorizat”, a spus Apostu. Muncitorii nu mai pot fura după cum erau obișnuiți, însă ce-i doare mai tare este lipsa de „intimitate”. Șefii pot să le observe fiecare mișcare.