Anabaptismul, cultul religios din Transilvania care nega botezul copiiilor

Foto: Botez în comunitatea anabaptistă. Foto: Christianity.com

Toate cele 19 manuscrise anabaptiste aflate în colecţia Bibliotecii Batthyaneum sunt disponibile online, după ce au fost digitalizate printr-un proiect cu Biserica Baptistă din Ungaria.
„Toate cele 19 manuscrise anabaptiste sunt oficial online! Le puteţi răsfoi şi studia căutând după cotă sau denumire pe site-ul Bibliotecii Naţionale a României”, au anunţat cei de la Biblioteca Batthyaneum, care au prezentat şi lista acestora.
În 2023, reprezentanţii bibliotecii au informat că o colaborare cu Biserica Baptistă din Ungaria a dus la digitalizarea celor 19 manuscrise anabaptiste aflate la Alba Iulia. Digitalizarea a avut loc cu ajutorul unei echipe de profesionişti de la Budapesta, Tripont Fototechnikai Szakuzlet, care a lucrat cu echipamente moderne, la o calitate excepţională (MSI - multispectral imaging).
Manuscrisele sunt reprezentative pentru comunitatea anabaptistă din Vinţ (sec. XVI-XVIII), singura de pe teritoriul actual al României. Curentul radical anabaptist a luat naştere la începutul secolului XVI, în Europa, în timpul Reformei creştine. Pe baza lecturii pe care o făceau din Scripturile Noului Testament, adepţii credeau că botezul în apă, un semn al apartenenţei la credinţa creştină, ar trebui să fie rezervat doar adulţilor care pot lua propriile decizii în materie de credinţă.

Negarea botezului copiilor
Astfel, elementul esenţial în ideologia religioasă anabaptistă, cel care caracterizează toate curentele ei, era negarea botezului copiilor.
„Anabaptismul propovăduia că omul trebuie, înainte de toate, să devină demn de a se supune botezului, să-şi însuşească conştient învăţăturile creştinismului, ceea ce e posibil numai la o vârstă adultă. Această concepţie însemna de fapt ideea că nimeni nu poate fi încreştinat împotriva voinţei sale, că spre a deveni creştin e nevoie de o voinţă matură, conştientă, de un act liber consimţit. Negarea botezului copiilor însemna neacceptarea învăţăturii religioase oficiale privind «dezlegarea de păcate»”, se precizează în lucrarea „Comuna anabapistă de la Vinţul de Jos în sec. XVII”, scrisă de cercetătorul Magdalena Bunta.

Toate bunurile, repartizate în mod egal
În concepţia lor, „împărăţia milenară" ce aşteptau să se infăptuiască nu va fi un pămînt al trâdavilor, ci al celor ce trudesc cu braţele. În viaţa lor de toate zilele se călăuzeau după principiul că, până la înfăptuirea acestei „împărăţii", nimeni nu poate trăi fericit şi cu conştiinţa împăcată, decât dacă îşi câştigă pâinea prin muncă. Bunurile, stocurile acumulate, provenite din câştigul muncii colective, erau repartizate în mod egal tuturor.
„Prin felul lor sănătos de viaţă şi prin ordinea care domnea, rar se îmbolnăvea cineva. Am văzut printre ei câte un bătrân sănătos şi fericit, având vârstă mare, cum rar am întâlnit în altă parte. Aveau ore regulate de mâncare şi de culcare, dar n-aveau timp pentru jocuri de noroc sau plimbări. Tineretul se plimba însă câte o oră cu profesorul lor, din motive de sănătate. În timpul liber se rugau s-au cântau cântece religioase. N-am văzut mânie, invidie, răzbunare, griji pentru cele pământeşti, îngâmfare, căinţă. Pe scurt, totul se petrecea în cea mai perfectă ordine. Bărbatul nu-şi vedea femeia decât când se ducea la culcare. În camera de culcare nu se găsea decât patul, cana cu apă şi prosopul alb”, se mai precizează în lucrarea menţionată, care citează un autor german care a trăit într-o astfel de comunitate.

Anabaptişti, menoniţi, baptişti germani, amish, hutteriţi
Mişcarea anabaptistă a inspirat dezvoltarea mai multor grupuri creştine aflate astăzi în întreaga lume. „În prezent, există aproximativ patru milioane de anabaptişti în lume, cu adepţi răspândiţi pe toate continentele populate. Pe lângă multe alte grupuri anabaptiste mai mici, cele mai mari includ menoniţii, cu 2,1 milioane, baptiştii germani, cu 1,5 milioane, amish, cu 300 de mii, şi hutteriţii, cu 50 de mii”, potrivit christianity.com.  
Înfiinţată la finele secolului al XVIII-lea de episcopul Ignac Batthyany, un erudit desăvârşit, mare codicolog, savant şi, deopotrivă, mecena, Biblioteca Battyaneum deţine o serie de colecţii foarte valoroase, de la incunabule (cărţi editate în a doua jumătate a secolului al XV-lea în Europa, în faza de „leagăn” a tiparului - n.r.) la cele de numismatică, cochilii şi minerale, precum şi un fond de arhivă a istoriei Transilvaniei foarte important. Tot aici se află şi Codex Aureus, cel mai cunoscut şi important manuscris medieval occidental anluminat aflat într-o colecţie din România, aflat, din primăvara acestui an, pe Lista UNESCO.

Foto: Manuscris digitalizat. Foto: Biblioteca Batthyaneum