Ana Maria Pelin, braşoveanca admisă la Oxford, ar reforma întregul sistem educaţional din România

Ana Maria Pelin, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional Andrei Șaguna din Braşov, a fost admisă, în urmă cu câteva săptămâni, la Universitatea Oxford, considerată a fi una dintre cele mai bune universităţi din lume. E pasionată de şah, de aeronautică şi spaţiu, a obţinut numeroase premii importante la concursurile naţionale şi internaţionale la care a participat de-a lungul anilor şi îşi doreşte să studieze Ingineria Aerospaţială.
„Am ales Oxford pentru că, pe lângă faptul că e una dintre cele mai bune universităţi din lume, are şi o atmosferă destul de faină, din câte am înteles de la prietenii mai mari care sunt pe acolo pentru că exista o mare comunitate de români şi de internaţionali. Mai mult, la Oxford sunt o multitudine de oportunităţi, plecând de la internshipuri şi programe de research în cadrul facultăţii, până la societăţi de tot felul, de activităţi extra, cum ar fi şah, muzică, căţărat, arte, hochei, basically cam de orice hobby ai putea avea”, a declarat Ana Maria Pelin, într-un interviu acordat televiziunii România TV.
Decizia de a studia în afara ţării a fost dominată de dorinţa Anei de a fi independentă într-o ţară nouă, dar şi de faptul că Ingineria Aerospaţială e un domeniu mult mai dezvoltat în Marea Britanie.
„Decizia a venit cumva din dorinţa mea puternică încă de când eram în gimnaziu de a fi cumva independentă într-o ţară nouă. Aceasta a fost mereu în subconştientul meu, iar când am început să mă orientez spre domenii de studiu, am ales ingineria aerospaţială care, ca şi domeniu, este mult mai dezvoltată în ţări precum Anglia, Olanda, Germania şi, mai mult, un degree la o facultate renumită de acolo aduce perspective mult mai ample pentru viitor”.

Pregătirea pentru admitere: „Procesul de admitere a fost stresant, dar frumos şi interesant. Puţin mai uşor decât m-aş fi aşteptat”
Examenul de admitere la Oxford a necesitat o pregătire intensă, a mărturisit Ana. „Sinceră să fiu, a fost o etapă foarte provocatoare deoarece a necesitat translaţia integrală a materiei deja studiate, dar şi învăţarea unor capitole noi care nu se predau în liceu la noi. Astfel, a fost destul de stresant, însa m-a învăţat cum pot să-mi organizez timpul mai bine şi să învăţ mai uşor. Pentru examenul scris din matematică şi fizică mi-am dedicat aproximativ o lună de pregătire la putere aproape maximă, aş zice, iar pentru partea de interviuri am vorbit şi exersat cu mai mulţi studenti de acolo care trecuseră deja prin proces. Totuşi, dacă este să privesc procesul de admitere în mare, a fost stresant, dar frumos şi interesant, puţin mai uşor decât m-aş fi aşteptat sau poate diferit de percepţia externă a omului normal care aude Oxford şi se gândeşte la o cantitate de materie sufocantă şi la nişte standarde intangibile”.

Ce ar schimba în România
În ceea ce priveşte sistemul educaţional din România, viitoarea studentă la Oxord e de părere că e bazată pe prea multe noţiuni teoretice şi prea puţină practică. „Din punctul meu de vedere, sistemul din România este definiţia teoretizării conceptelor în detrimentul aplicării informaţiei pe situaţii reale. Dacă ar fi la latitudinea mea, aş reforma complet educaţia românească, astfel încât să permită elevilor de liceu (clasa a X-a, a XI-a) să înceapă să se formeze şi să se pregătească pentru domeniile pe care vor să le urmeze în viaţă, rămânând, totuşi, cu o fundaţie solidă de cunoştinţe acumulate în anii anteriori de şcoală”.

Experienţa NASA
Printre numeroasele concursuri la care a participat se numără şi NASA Space Settlement Contest, unde a reuşit să obţină premiul I. „Am abordat pentru prima oară concursul NASA Ames Space Settlement Contest în clasa a VII-a, când eram doar un copiluţ plin de aspiraţii mari pentru viitor, dar mai mult decât că mă pasiona matematica şi fizica nu eram deloc sigură în ce constau aceste aspiraţii. Proiectul în sine presupune design-ul, costrucţia unei noi societăţi în spaţiu sub forma unui settlement care poate orbita în jurul unor planete sau asteroizi şi se poate totodată sustine independent de pământ. Astfel, noi a trebuit să găsim metode sau să venim cu idei în vederea poziţionării navei, în vederea procurării şi procesării resurselor necesare vieţii: apă, aer, metale, minerale etc, în vederea construirii unei societăţi veritabile din punct de vedere sanitar, educaţional, politic, economic, agricultural şi industrial (mai pe scurt, să proiectăm absolut toate aspectele viitoarei societăţi spaţiale).
După câştigarea premiului III în clasa a 7-a şi participarea mea la Conferinţa Internaţională de Dezvoltare Spaţială (ISDC) din Puerto Rico, am prins mare drag de tot ceea ce înseamnă spatiu şi tehnologie şi posibilitatea unei astfel de noi civilizaţii. Astfel, în clasa a X-a am abordat din nou concursul cu o nouă echipă şi am venit cu o multitudine de idei noi pe care le-am îmbrăcat şi armonizat, astfel că am câştigat premiul I, iar ca urmare am participat din nou la Conferinţa (ISDC) care a avut loc în Arlington, Virginia. Experienţa de acolo a fost una minunată: mi-am prezentat ideile în faţa unui public plin de oameni de ştiinţă influenţi, am facut voluntariat alături de alţi studenţi internaţionali, dar am şi avut ocazia să cunosc nişte oraşe extraordinare. Cu frumuseţea experienţei în gand, în 2020, clasa a XI-a, am participat pentru ultima oară la concurs, din nou cu o echipă nouă şi un proiect complet diferit bazat pe idei futuriste, precum teraformarea lui Marte şi a satelitului sau Phobos, iar acest proiect ne-a adus un nou premiu I, dar din nefericire, nu am mai reuşit să ajugem la ISDC din Dallas din cauza pandemiei”.

Pasiunea pentru Ingineria Aerospaţială
„Pasiunea mea pentru domeniul Ingineriei Aerospaţiale, cât şi al ingineriei în general derivă din dorinţa mea de a crea şi de a testa tot felul de mecanisme, de a înţelege cum funcţionează lumea la nivel industrial şi de a găsi modalităţi prin care viaţa oamenilor ar putea fi uşurată cu ajutorul noilor tehnologii. Totodată, experienţa Nasa cred că şi-a pus cel mai mult amprenta asupra preferinţei mele pentru aeronautică şi spaţiu”.
Cu toate că merge să studieze la o universitate cu prestigiu, Ana e decisă ca după finalizarea studiilor să revină în România şi să folosească cunoştinţele pe care le va dobândi acolo pentru a ajuta la dezvoltarea domeniului şi în ţara noastră.
„În România chiar aş dori să mă întorc într-o zi pentru că îmi doresc ca acest domeniu să înflorească şi la nivelul ţării noastre şi să fie mult mai abordat de publicul larg. Mai mult, mi-ar plăcea să înfiinţez în colaborare cu NSS (National Space Society) un Chapter în România prin intermediul căruia să putem ajunge mai usor la elevi şi la pasionaţii de spaţiu prin diferite proiecte şi concursuri, precum Nasa Ames Space Settlement Contest”, a mai spus Ana Pelin.