Ana Fleșeriu: ,,Nu vând iluzii”

„Funcția de subprefect nu este o meserie”, spune aceasta De aproape un an, Ana Elisabeta Fleșeriu (foto) a fost numită în funcția de subprefect. Aceasta a intrat în politică în urmă cu doi ani, fiind de profesie avocat și expert în insolvență. Doamna subprefect este căsătorită și are un copil de șapte ani. - Subprefect. Merită? - Cum este să fii subprefect al Brașovului? Pentru mine a reprezentat o schimbare totală în viață. Mai ales că, până acum, nu am avut legătură cu administrația. Eu am lucrat, timp de 18 ani, în sistemul privat. Pot să recunosc că îmi este greu, chiar foarte greu, dar este interesant. - Vă transformați funcția în profesie? - Nu este o profesie. O funcție de acest gen nu este una stabilă. De altfel, profesional vorbind, recunosc că nu te pregătești practic pentru o astfel de funcție. Nu trebuie neapărat să ai un anumit specific. Dar fără specialiștii din instituție nu ai cum să faci față. Sincer, personalul permanent din Instituția Prefecturii este cel care duce greul. Ei sunt cei care te ajută să iei decizii. Mai mult, ei sunt cei care te ajută să te integrezi. - Cum interacționați cu cei ce vin la dumneavoastră? - Am venit cu o anumită experiență din domeniul juridic și poate, astfel, mi-a fost mai simplu să acumulez și să asimilez cunoștințele din acest domeniu. Încerc să îmi tratez colegii cu respect. La fel și oamenii care apelează la instituția noastră. Nu neg că uneori cererile cetățenilor depășesc atribuțiile noastre, dar, în fiecare dialog pe care îl am cu aceștia doresc să nu vând iluzii. De fiecare dată încerc să le spun ce poate face practic această instituție. Empatizez cu cei care vin la noi, îi privesc la modul serios și, sincer, încerc să fiu imparțială profesional, pentru că atunci când o să plec din această instituție vreau să plec demn. - Cât munciți și cât câștigați? - O zi de muncă începe pentru mine la 5,30 dimineața și se termină pe la 11 noaptea. Mai mult, vreau să vă spun că înainte de a fi subprefect câștigam mai bine. Dar nu elementul financiar m-a determinat să vin în sistem. Totodată, recunosc, că în meseria mea, liberală, există venituri mai mari, dar incerte. La Prefectură venitul este cert. - Soția este într-o importantă funcție publică, cea de subrefect. Soțul se simte anonim și subdimensionat? - Nu există o problemă la noi în familie. Soțul meu nu mă sprijină în ceea ce fac acum. Din această perspectivă am o satisfacție în tot ceea ce fac. În nici un caz subdimensionat. Mai ales că și acum el aduce mai mulți bani în casă. - O funcție publică presupune o anumită prestanță. Vă autocenzurați uneori? - Există o cenzură a comportamentului. Chiar și atunci când iau, de exemplu roșii din piață. Nu mai sunt Ana Fleșeriu, executor judecătoresc, sunt subprefect și vreau sau nu, mă comport ca persoană publică. Asta este, trebuie să ai o cenzură a comportamentului. Uneori îmi este dor să pot merge mai relaxat îmbrăcată. Există anumite aspecte negative și în această funcție. M-am retras din domeniul meu de activitate, ori, pe termen lung, asta va fi un minus în carieră. Sunt clienți dar și clienți potențiali care vor merge în altă parte. Aceste contacte o să le pierd. Și orice voi face va exista mereu suspiciunea că lucrez pentru un Guvern aflat la putere. Recunosc, însă, că în CV funcția de subprefect va conta. Iar imaginea pe care ți-o creezi, dacă ești vertical, o pot puncta la aspecte pozitive. - Bucătăria vă mai interesează? Sau acest domeniu ar trebui să rămână apanajul bărbaților? Gătesc acasă. Nu spun exact ce. În schimb vă spun că în fiecare weekend fac clătite pentru copilul și soțul meu. Le plac cele cu ciocolată. Dar nu vreau să vă spun mai multe despre ocupațiile mele casnice. De aproape un an, Ana Elisabeta Fleșeriu (foto) a fost numită în funcția de subprefect. Aceasta a intrat în politică în urmă cu doi ani, fiind de profesie avocat și expert în insolvență. Doamna subprefect este căsătorită și are un copil de șapte ani. - Subprefect. Merită? - Cum este să fii subprefect al Brașovului? Pentru mine a reprezentat o schimbare totală în viață. Mai ales că, până acum, nu am avut legătură cu administrația. Eu am lucrat, timp de 18 ani, în sistemul privat. Pot să recunosc că îmi este greu, chiar foarte greu, dar este interesant. - Vă transformați funcția în profesie? - Nu este o profesie. O funcție de acest gen nu este una stabilă. De altfel, profesional vorbind, recunosc că nu te pregătești practic pentru o astfel de funcție. Nu trebuie neapărat să ai un anumit specific. Dar fără specialiștii din instituție nu ai cum să faci față. Sincer, personalul permanent din Instituția Prefecturii este cel care duce greul. Ei sunt cei care te ajută să iei decizii. Mai mult, ei sunt cei care te ajută să te integrezi. - Cum interacționați cu cei ce vin la dumneavoastră? - Am venit cu o anumită experiență din domeniul juridic și poate, astfel, mi-a fost mai simplu să acumulez și să asimilez cunoștințele din acest domeniu. Încerc să îmi tratez colegii cu respect. La fel și oamenii care apelează la instituția noastră. Nu neg că uneori cererile cetățenilor depășesc atribuțiile noastre, dar, în fiecare dialog pe care îl am cu aceștia doresc să nu vând iluzii. De fiecare dată încerc să le spun ce poate face practic această instituție. Empatizez cu cei care vin la noi, îi privesc la modul serios și, sincer, încerc să fiu imparțială profesional, pentru că atunci când o să plec din această instituție vreau să plec demn. - Cât munciți și cât câștigați? - O zi de muncă începe pentru mine la 5,30 dimineața și se termină pe la 11 noaptea. Mai mult, vreau să vă spun că înainte de a fi subprefect câștigam mai bine. Dar nu elementul financiar m-a determinat să vin în sistem. Totodată, recunosc, că în meseria mea, liberală, există venituri mai mari, dar incerte. La Prefectură venitul este cert. - Soția este într-o importantă funcție publică, cea de subrefect. Soțul se simte anonim și subdimensionat? - Nu există o problemă la noi în familie. Soțul meu nu mă sprijină în ceea ce fac acum. Din această perspectivă am o satisfacție în tot ceea ce fac. În nici un caz subdimensionat. Mai ales că și acum el aduce mai mulți bani în casă. - O funcție publică presupune o anumită prestanță. Vă autocenzurați uneori? - Există o cenzură a comportamentului. Chiar și atunci când iau, de exemplu roșii din piață. Nu mai sunt Ana Fleșeriu, executor judecătoresc, sunt subprefect și vreau sau nu, mă comport ca persoană publică. Asta este, trebuie să ai o cenzură a comportamentului. Uneori îmi este dor să pot merge mai relaxat îmbrăcată. Există anumite aspecte negative și în această funcție. M-am retras din domeniul meu de activitate, ori, pe termen lung, asta va fi un minus în carieră. Sunt clienți dar și clienți potențiali care vor merge în altă parte. Aceste contacte o să le pierd. Și orice voi face va exista mereu suspiciunea că lucrez pentru un Guvern aflat la putere. Recunosc, însă, că în CV funcția de subprefect va conta. Iar imaginea pe care ți-o creezi, dacă ești vertical, o pot puncta la aspecte pozitive. - Bucătăria vă mai interesează? Sau acest domeniu ar trebui să rămână apanajul bărbaților? Gătesc acasă. Nu spun exact ce. În schimb vă spun că în fiecare weekend fac clătite pentru copilul și soțul meu. Le plac cele cu ciocolată. Dar nu vreau să vă spun mai multe despre ocupațiile mele casnice. A consemnat Iulian RINDER