An nou binecuvântat!

De regulă, la sfârşitul unui an calendaristic obişnuim să facem aşa-numitul bilanţ. Acest bilanţ are în vedere, de obicei, aspectul material-economic al vieţii fiecăruia dinte noi. Cât am cheltuit, ce realizări am avut, ce am fi putut face şi nu am reuşit să facem şi ce ne propunem să realizăm în anul care urmează. Un bilanţ firesc, putem spune. Un bilanţ capre poate să ne mulţumeacă, sau nu, un bilanţ care îi poate mulţumi, sau nu pe ceilalţi. Pe lângă cel economic-financiar, este bine să încercăm să facem şi un bilanţ duhovnicesc. Câte fapte bune am făcut şi câte am fi putut face? Cât rău am făcut celorlalţi? Câte renunţări la patimi am realizat şi cât am înaintat în lupta cu propriile păcate şi patimi?
Bilanţul duhovnicesc  ar tebui să îl facem zilnic, dar mai ales acum, la sfârşit de an, este firesc să ne cercetăm pe noi înşine. De ce? Pentru a reuşi să devenim cât mai buni, şi pentrui a face voia lui Dumnezeu necontenit. Tot noi suntem fi cei care vom avea de câştigat, iar câştigul va fi unul imens:Împărăţia Cerurilor. Să dea Bunul Dumnezeu să dobândim treptat această Împărăţie, încă  de aici ca arvună, pentru a ne bucura deplin de comuniunea cu Dumnezeu dincolo, în viaţa cea fără de sfârşit. Întru mulţi şi fericiţi ani!