Amurgul mogulilor

Vestea percheziţiilor la firmele şi domiciliul lui Adrian Sârbu lansată de câteva canale TV de tipul „Erevan” i-a luat prin surprindere pe majoritatea observatorilor. Cel mai de succes manager român, care şi-a petrecut ultimii ani pe la Londra şi Praga la cârma unui mare concern media, părea să fie ieşit de sub orice colimator intern şi absolvit de responsabilităţile ce-i marchează pe oamenii de afaceri locali. Sârbu părea ieşit şi din jocul susţinerilor politice, PRO TV-ul manifestându-se relativ echidistant faţă de taberele aflate în competiţie.
Primele informaţii, date de aceleaşi televiziuni convergeau spre o evaziune fiscală consistentă, derulată prin firme aflate în relaţii de afaceri cu studiourile de la Buftea, care sunt proprietatea exclusivă a mogulului, fără participaţia CME-ului. Iar faptul că percheziţiile ar fi vizat şi domiciliul său întăreau suspiciunile legate de un posibil rol în punerea la punct a mecanismului de fraudare.
Cei care-l cunosc pe Sârbu de la începuturile sale ştiu că a fost un precursor în scheme de evitare a cheltuielilor „inutile”, statul fiind considerat un astfel de beneficiar. A patentat diverse metode de succes şi şi-a susţinut, în vremuri de restrişte, business-ul, îndatorându-se şi amânând cât mai mult posibil scadenţele. Din momentul în care şi-a putut permite, însă, a renunţat la orice implicare directă, plasând responsabilităţile asupra unor personaje bine plătite şi gata să rişte pentru aceasta. Nu puţini dintre colaboratorii săi apropiaţi au dispărut, la momentul oportun, luând cu ei şi răspunderea pentru operaţiunile derulate.
Cei care s-au bucurat la auzul veştii – pentru că nu sunt puţini cei care nu i-au apreciat metodele de lucru şi lipsa de scrupule în relaţiile directe – n-ar trebui să exulte.
Pentru că odată cu business-ul de top, Sârbu a învăţat şi cum să nu se lege la cap când e posibil să nu-l doară. Este motivul pentru care cred că scrupuloşii noştri investigatori nu vor reuşi să-i pună în cârcă ceva concret. Alţii vor fi cei sacrificaţi.
Episodul mi se pare elocvent dintr-o altă perspectivă. Multă vreme mogulii de presă au fost consideraţi cei care pot să facă şi să desfacă jocurile, fără a putea fi atinşi. Or, evenimentele din ultima vreme indică contrariul. Mogulii au putut fi încolţiţi pentru ce se află în spatele instrumentelor mediatice, la afacerile propriu-zise. În virtutea faptului că nici o afacere de succes nu poate fi curată. Pentru că sistemul nu permite. Aşa a căzut Vântu şi, odată cu el, imperiul mediatic pe care începuse să-l construiască. Pe acelaşi drum pare să păşească Voiculescu, acesta având însă mai multe şanse ca trustul să supravieţuiască eventualei sale absenţe. Patriciu a ieşit din joc prematur, pe mâna sa. Iar acum părea să fi venit rândul lui Sârbu...
Interesant de notat că niciunul dintre mogulii aflaţi în spatele lui Băsescu nu a avut (încă) de suferit...