Amurgul Baroniadei - debutul Serviciadei?

Fenomenul a apărut devreme, odată cu concentrarea puterii locale în mâinile unor persoane alese pe baza unei popularităţi ieftine, obţinută cu îndemânare. Preşedinţii de Consilii Judeţene şi-au demonstrat eficienţa şi importanţa în special în scrutinurile în care aportul lor în alegeri devenea decisiv pentru puterea de la centru.
Aceştia – cei mai mulţi având experinţa organizatorică a fostului regim – au început să dispună după bunul plac nu doar de fondurile alocate, ci şi de numirile făcute în numele organigramei, construind în jurul lor un edificiu de susţinere peste care cu greu se putea trece. Acţiunea lor, desfăşurată după principiile feudelor, le-a adus şi numele.
Clasa baronilor s-a afirmat cu putere în mandatul lui Adrian Năstase, iar excesele celor mai cunoscuţi dintre aceştia au generat o reacţie publică care l-a obligat pe premierul-preşedinte de partid să le ceară o retragere strategică în rândul al doilea la localele din 2004. Atunci vârfurile de lance ale baroniadei se numeau Mischie, Savu, Ivanovici. Pasul acesta înapoi a costat însă partidul pierderea „feudelor” în favoarea noilor veniţi de la Alianţa DA care, la rândul lor, s-au instalat temeinic, cu aceleaşi metode pentru următoarele cicluri. Categoria s-a instituţionalizat, pur şi simplu, căpătând forţă şi influenţă în dauna Centrului, care nu era aducător de voturi. Un Mircea Geoană, în special şi un Victor Ponta, parţial, au devenit pur si simplu captivi ai baronatului, lucru care s-a întâmplat, la un alt nivel şi în cealaltă parte a spectrului politic, a cărui rezistenţă la putere s-a bazat aproape exclusiv pe reprezentanţii din teritoriu. Cea mai importantă remaniere a Guvernului Boc a adus în fotoliile de miniştri reprezentanţii direcţi ai judeţelor, desemnaţi şi promovaţi de la acest nivel, în absenţa oricărei calităţi manageriale. Ialomiţianu, Vreme şi alţi vreo câţiva vor rămâne în analele incompetenţei care nu li se putea reproşa direct lor, ci celor ale căror interese erau puşi să le servească.
Ajungerea lui Victor Ponta, dintr-un ilustru anonim, rămas în memoria publică doar prin similitudinea – observată de Năstase – cu Marele Titulescu – a fost reflexul preeminentei unui nou val baronal care a format practic o Cupolă ce a influenţat aproape toate deciziile viitorului premier. Judeţele importante – precum Braşovul, Oltul, Iaşiul, Constanţa, Brăila, Mehedinţi, Argeş – şi-au exprimat foarte clar ponderea şi intenţiile rezultate din politica aplicată.
Iată însă că „instituţiile verticale” sunt pe cale să atace decisiv acest sistem. De vreo doi încoace baronii încap pe rând pe mâinile procurorilor şi sunt trimişi în judecată. Între cei ai actualei puteri se mai rătăcesc şi unii dintre cei ai fostei. Decapitarea acestora generează o anume nesiguranţă în teritoriu şi o mai pronunţată independenţă la vârf. Raportul începe să se modifice, iar funcţia capătă o notă tot mai mare de risc şi de periculozitate. Amurgul baronilor prevesteşte noile formule de exercitare a puterii, între care un loc tot mai important îl ocupă Serviciile. Poate că nu degeaba, între numele de candidaţi la preşedinţie vehiculate în ultima vreme se numără şi vreo trei de foşti sau actuali şefi de servicii...