AMR 19

„Au mai rămas” 19 zile până la primul tur al alegerilor prezidențiale și plutonul fruntaș, de 7 candidați, s-a detașat de umplutura tradițională aducătoare doar de pitoresc. 7 candidați, reprezentanți a 6 partide, dintre care doar patru parlamentare, și un independent, încearcă din răsputeri să aibă acces la o felie cât mai semnificativă din tortul opțiunilor. Băsescu, cu avantajul președintelui în exercițiu și cu logistica guvernamentală și de partid, domină plutonul de la înălțimea treimii din procentele puse în joc. Ceea ce vor spune de acum înainte sondajele de opinie are doar valoare orientativă. Ne aflăm deja în faza unei fluidități ce poate modifica oricând cursul evenimentelor. Băsescu are, deci, asigurat unul din locurile care dau dreptul la participarea în turul decisiv . El încearcă să-și păstreze acest loc cu un dinscurs violent împotriva „clasei politice ticăloșite” proiectându-se într-o postură de Robin Hood singuratic, în luptă pe viață și pe moarte cu toți dușmanii poporului. Unul dintre cei mai mari dușmani a fost dat în vileag încă din debut ca fiind Ion Iliescu. Tactica are drept scop „tăierea” rădăcinilor de popularitate ale lui Mircea Geoană văzut doar ca o proiecție actuală a „criptocomunismului” originar. Între Mircea Geoană și Crin Antonescu se dă, după toate semnele care pot fi descifrate în prezent, bătălia decisivă pentru locul 2 în turul 1. Geoană vine cu avantajul unui aparat de partid numeros și relativ bine articulat, dar și cu dezavantajul situănrii sale, ca persoană, sub procentul partidului – situație nemaiîntâlnită în istoria FSN-FDSN-PDSR-PSD. Contribuie la această situație și marile disensiuni din sânul partidului și bătălia surdă dintre unii baroni din teritoriu și vechii voievozi de la centru. Crin Antonescu are un aer mai proaspăt și efortul de a-l desprinde de amprenta lăsată de guvernarea țărănistă pare să dea roade. Este, dintre candidații principali, singurul fără un CV public reprobabil, dar forța politică din spatele său este categoric mai mică decât ambițiile. Amândorura le suflă în ceafă „independentul” Oprescu, a cărui zestre se bazează pe cât poate să smulgă de la toți cei trei din fața sa pentru a-și alcătui propria susținere. Este un concurent incomod tocmai prin faptul că nu are în spate o forță politică decelabilă, ci doar frânturi de susținere mai mult sau mai puțin individuală de pe la toate partidele. Maximul pe care-l poate spera este să adune de la cei trei suficient ca să se instaleze el însuși pe a doua poziție, deși lucrul acesta pare puțin probabil. Următorii trei candidați sunt de fundal. Separat, Vadim și Becali vor obține mai puțin decât la europarlamentare, unde au mers „șold la șold”, dar pentru ei importantă este revenirea în prim-planul opțiunilor ca entități politice pe cale de a intra în disoluție. Candidatul UDMR va primi, de la electoralul conștiincios, porția tradițională de voturi de +/- 7 la sută. În cazul lor singura întrebare care se pune este cum se vor redistribui voturile lor în turul 2, când acestea ar putea să se facă diferența.