Ambasadorul Jaccuzzi

Hai că Traian Băsescu ne-a rupt gura încă o dată, dovedind că nu ține cont nici de bârfe, nici de faptele reale când e să-și pună în operă o idee. Una dintre ultimele sale idei este aceea că pe post de ambasador ar trebui trimiși niște băieți care nu se sfiesc să-și exprime, în scris, atașamentul față de cel mai iubit ales al poporului. Și cum nu sunt prea mulți, se și găsiseră posturile cele mai potrivite pentru aceștia: Londra pentru Traian Ungureanu și Washingtonul pentru Teodor Baconschi. Primul – consilier neoficial, al doilea angajat cu acte în regulă la Cotroceni și cu dispensă pentru a-și da cu părerea ca analist prin cotidiane. Numai că pe fondul dării afară în șuturi a fostului ministru de Externe, din motiv de relații neprincipiale cu instituțiile cărora le era subordonat, proiectul a căzut! A venit alt ministru, pe care președintele nici nu l-a vrut, de-a fost nevoie de restructurare guvernamentală ca să poată fi pus în scaun. Se părea că proiectul „ambasadorilor de suflet” al președintelui fusese abandonat. Iată, însă, că lucrurile n-au stat așa. Mașinăria numirilor a lucrat, iar Baconschi a fost „transferat” pe șest de la Washington la Paris. Între timp, formalitățile s-au perfectat, s-a obținut chiar și agrementul guvernului francez, numai că taman în ziua în care trebuiau anunțate noile numiri de ambasadori, a căzut ca un trăsnet „scandalul Jaccuzzi”, cu confesiunile emailate ale doamnei ambasador Vulpe, din care reieșea că dl Baaconschi era un excelent partener de băi private pe banii statului. În această situație, singurul lucru care s-a mai putut face a fost să se tragă câteva zile de timp și să se amâne anunțul public. Nimănui nu i-a trecut prin cap că logic și de bun simț – lucru care s-ar fi întâmplat în orice țară civilizată – ar fi fost ca numirea dlui Baconschi să fie suspendată, cel puțin până la clarificarea situației – lucru pe care Ministerul de Externe era dator să-l facă. Dimpotrivă: sfidând parcă opinia publică românească – dar și autoritățile franceze – s-a decis ca reprezentantul diplomatic al Ro-mâniei la Paris să fie un personaj de al cărui nume acest scandal va fi legat ca scaiul, spre marea satisfacție a presei din cele două țări, care va avea astfel un subiect garantat. Nici nu mă mir, dealtfel: postul pe care-l va ocupa dl Baconschi are o solidă tradiție de scandaluri și de cli-șeee negative, de la „ambasadorul golanilor” - care a fost Paleologu, până la „lucrarea” lui Vătășescu de către finul său Caius Traian Dragomir, ca să-i ia locul, sau până la mandatul somnolent al lui Oliviu Gherman. Sper, măcar, că până când dl Baconschi își va lua postul în primire, administrația ambasadei va reuși să-i monteze ambasadorului la reședință un „jaccuzzi”. Nu de alta, dar poate că în drum spre casă, din Mexic, va primi vizita dnei Vulpe…