Ambasade continentale? De ce nu

După ce a rechemat două valuri de ambasadori, Iohannis l-a pus pe Aurescu ca, atunci când nu mai are grija sănătăţii lui Navalnâi şi nu se mai preocupă de finanţarea presei independente (?) din Belarus, să rezolve problema petelor albe de pe atlasul diplomatic. Şi anume ţările în care România nu este prezentă prin ambasador  sau însărcinat cu afaceri, care să facă cunoscute poziţiile ţării noastre în complexele probleme internaţionale.

Deunăzi au intrat la audieri în comisiile parlamentare noii ambasadori propuşi de către Ministerul de Externe. Cu primii candidaţi -  Ştefan Alexandru Tinca, propus pentru Turcia, Radu Cătălin Mardar, propus pentru Liban, Silvia Davidoiu, propusă pentru Serbia şi Gabriel Cătălin Şopandă, pentru Ungaria - lucrurile sunt destul de simple, lor fiindu-le suficient de clar de ce vor trebui să se ocupe. Nu la fel de liniştiţi vor putea fi alţii. Ca Dan Petre, care va trebui să se împartă între Argentina şi Paraguay. Fostul consilier al lui Constantinescu are însă o sarcină uşoară faţă de Radu Gabriel Safta, care va trebui să facă naveta între Australia, Noua Zeelandă, Republica Kiribati, Republica Fiji, Insulele Solomon, Republica Vanuatu, Statul Independent Samoa, Tulvalu şi Republica Nauru! Uitaţi-vă puţin pe planiglob şi veţi constata că bietul viito ambasador va trebui să lucreze pe vreo un sfert din Oceanul Pacific! Sarcina sa este totuşi ceva mai uşoară decât a lui Marius Gabriel Lazurca, ambasador în nu mai puţin de şase state centralamericane: Mexic Nicaragua,El Salvador, Costa Rica, Guatemala şi Honduras.

Vă imaginaţi cât de multe bătaie de cap poate da acestui ambasador doar o ţară precum Costa Rica, cu atracţia irezistibilă pe care aceasta o manifestă pentru urmăriţii penali din ţară. Există probabil o raţiune, măcar economică, pentru această inumană încărcare cu responsabilităţi a reprezentanţilor diplomatici ai României. Dar dacă tot e vorba de economii, există o soluţie mult mai simplă şi cu siguranţă mai eficientă: numirea de ambasadori continentali! Începutul a fost făcut cu Australia şi statele din jurul. S-ar putea continua cu America de Sud, printre extinderea responsabilităţilor lui Dan Petre pentru restul statelor şi, mai ales, cu Africa, continent ce poate fi gestionat cu uşurinţă dintr-o singură locaţie, de pe undeva prin Republica Centrafricană. Ce ar mai putea urma? Mă întreb, de pildă, care este rostul ambasadelor şi ambasadorilor din Uniunea Europeană, din moment ce relaţiile internaţionale ale ţărilor membre sunt gestionate direct de la Bruxelles? E o idee.