Am ratat din nou!

Prima declarație românească referitoare la independența provinciei sârbești Kosovo i-a aparținut ministrului de Externe Cioroianu. Acesta a avut o exprimare de care mai bine s-ar fi lipsit, spunând, textual, că „România nu va fi printre primele țări care vor recunoaște independența provinciei”. În cunoscutul stil al românului oportunist și imparțial, asta voia să însemne că, chiar dacă nu ne vom repezi să stabilim relații diplomatice cu produsul presiunii europene, după ce o vor fi făcut alții, mai cu moț, o vom face și noi, că așa e jocul. Din păcate, nimeni n-a sancționat atunci, această exprimare și a fost meritul lui Traian Băsescu de a fi spus, limpede, ceea ce era de spus: că România, deși membră și solidară cu Uniunea Europeană, are dreptul să trateze problema dintr-un unghi propriu și să nu se alinieze cuminte, la coada semnăturilor. Spre onoarea sa, Băsescu a reiterat ideea chiar în prezența „grand frere”-ului Sarkozy, care era de altă părere. Iată însă că a venit și momentul actual și, timp de cel puțin 24 de ore, dinspre România nu s-a făcut auzită nici una dintre vocile autorizate să exprime o poziție clară. S-a auzit doar vocea UDMR-ului, partid aflat la guvernare care, prin emisarii săi la Priștina, prezenți la festivități, a implicat guvernul român într-o poziție pe care acesta nu o împărtășește. Oricum, nici președintele și nici premierul nu au catadixit să iasă la rampă și să spună clar: România nu recunoaște Kosovo!Ar fi fost un gest de bărbăție și de asumare a unei respomsabilități istorice și, cu siguranță, sârbii nu vor considera că a fost o poziție corectă, iar albanezii nu ne vor mulțumi pentru asta. Am reușit, ca de obicei, să ne plasăm în cea mai ambiguă situație – cum am făcut-o și în timpul bombardamentelor NATO, pe care le-am considerat atunci „necesare”, în ideea că asta ne-ar ajuta să intrăm mai rapid în organizație. Problema independenței Kosovo este una dintre puținele în care există consens în spațiul politic (poziția UDMR-ului având alte explicații). Era un moment propice să demonstrăm că avem și voință, și coloană vertebrală. Din păcate, am ratat din nou.