Alte patru ediţii ale mondialelor ratate de „tricolori”

Evoluţia tricolorilor la mondialul platourilor înalte mexicane în „grupa morţii”, una în care au evoluat alături de două campioane mondiale şi o finalistă, dădea speranţe pentru următoarele competiţii de înalt nivel planetar.
Ediţia a X-a se disputa din nou în Europa, în Germania de Vest. După ce Brazilia a intrat definitiv în posesia „Zeiţei de aur”, prin câştigarea de trei ori a campionatului mondial, s-a instituit un nou trofeu. Sculptorul italian Silvio Gazzaniga  a cizelat o nouă cupă din aur masiv, de 28 karate, care cântărea 4,170 kg. cu o înălţime de  36 cm, iar la bază cu un diametru de 13 cm. A fost denumită „World Cup FIFA”. România nu a mai apucat  să evolueze în Germania pentru că nu a reuşit să depăşească grupa preliminară. A trecut în ambele meciuri de Albania, 2-0 şi 4-1, a terminat egal, 1-1 în Finlanda şi a învins la Bucureşti cu un scor de curtea şcolii, 9-0, apoi a împărţit victoriile cu Germania Democrată, iar aceasta a plecat mai departe la turneul final. Egalul de la Helsinki a fost pentru tricolorii pregătiţi de Valentin Stănescu, o piatră de moară care le-a atârnat de gât şi a dus la ratarea calificării.

O înfrângere  neelucidată nici până astăzi
Ediţia a XI-a din Argentina a fost ratată de tricolori după o înfrângere suspectă din partea Iugoslaviei la Bucureşti, 4-6. Tricolorii înving puternica formaţie a ibericilor printr-un autogol. Trec cu 2-0 de Iugoslavia la Belgrad. Echipa era pe cai mari, se considera a fi principala candidată la calificare. A venit meciul din 15 noiembrie 1977, cu sârbii în Ghencea, care putea fi ultimul înaintea calificării. Nu a fost aşa pentrucă sârbii obţin o victorie uluitoare, 6-4! Antrenorul Ştefan Kovacs a considerat că i-a selecţionat pe cei mai în formă jucători ai momentului, iar aceştia au fost: Moraru - Cheran, Sătmăreanu II (46 Dobrău), Sameş, Vigu- Ion Dumitru (65 Romilă), Boloni, Anghel Iordănescu- Zoltan Crişan, Dudu Georgescu, Zamfir. Şi cu acest insucces al tricolorilor, spaniolii au câştigat grupa şi au ajuns în Argentina.

Alte speranţe pentru ediţia spaniolă, speranţe ce aveau să fie deşarte
Ediţia a XII-a a revenit din nou în Europa, turneul fiind găzduit de iberici. România a fost arondată într-o grupă deosebit de grea, alături de Anglia, Elveţia, Ungaria dar şi Norvegia, cotată mai modest. Avantajul acestei grupe era faptul că se calificau direct primele două clasate. S-a început cu un 1-1 la Oslo pentru ca numai după o lună, România a învins Anglia, 2-1 pe „23 August”. În primăvara următoare, pe Wembley, echipa selecţionerului Valentin Stănescu scoate o remiză albă, iar peste o lună pe Nepstadion cedează pentru prima dată în aceste preliminarii contra Ungariei, 0-1. Se mai repară câte ceva după victoria cu 1-0 de la Bucureşti cu Norvegia.
România nu poate trece însă de Ungaria pe „23 August”, unde au scos numai o remiză albă. Pentru ca bomboana să fie pusă pe colivă a fost meciul pierdut cu Elveţia, 1-2 de pe stadionul bucureştean. Remiza albă  de la Berna, cu echipa din Ţara Cantoanelor nu a mai avut mare  influenţă şi Valentin Stănescu şi ai lui elevi au rămas din nou acasă.

Blocaţi de prietenia anglo-nord irlandeză
Ediţia a XIII-a s-a disputat pentru a doua oară, după numai 16 ani, în Mexic, ediţie în care avea să triumfe  pentru a doua oară echipa Argentinei. România nu a mai avut şansa primului turneu mexican şi a rămas din nou acasă, datorită faptului că a cedat ambele meciuri în compania nord-irlandezilor dar şi a prieteniei acestora cu englezii. Început în corzi la Belfast, unde nord-irlandezii obţin victoria cu 3-1. Elevii lui Mircea Lucescu repară situaţia şi în următoarele cinci partide rămân neînvinşi, obţin două remize cu Anglia, o victorie (la Timişoara) şi o remiză cu Finlanda şi din nou speranţe pentru unul din primele două locuri calificante. Nu a fost să fie nici de data aceasta. În meciul cu principala contracandidată, Irlanda de Nord, pe 16 aprilie 1985,  tricolorii pierd din nou,  0-1. Nici de data aceasta şansele nu erau total compromise pentru ocuparea locului secund, numai că prietenii insulari, Anglia şi Nord Irlanda au terminat cu un scor alb şi primele două locuri calificante s-au tranşat, Anglia 12 puncte, Irlanda de Nord, 10, iar România a rămas din nou acasă cu doar 9 puncte. Ultimul meci al tricolorilor  de  la Izmir, cu Turcia, cu victoria acestora cu 3-1 nu a mai avut mare importanţă. Iată de altfel ultima echipă tricoloră: S.Lung - Iovan, Iorgulescu, Ştefănescu, Ilie Bărbulescu- Rednic, Boloni, Klein, Hagi-Coraş (83 Geolgău), V.Piţurcă (64 Cămătaru). Antrenor Mircea Lucescu.