Alianța B.A.: Băsescu și Alții...

Alianța DA a fost o mișcare politică de conjuctură încununată de succes. La momentul întemeierii sale, speranțele de victorie erau slabe: scorurile cumulate ale celor două formațiuni erau departe de a atinge majoritatea necesară guvernării. Formula crea însă premisa unei însumări, nu a risipirii voturilor non – PSD. Și denumirea a fost o găselniță - cei doi termeni neavând, în fond, nimic comun cu realitatea celor două partide. Sau din toate partidele. Dar câtă dreptate și cât adevăr liberal sau democrat - n-a mai stat nimeni să cerceteze. Cele două inițiale erau menite să-i păcălească pe alegătorii mai naivi care puteau să confunde intenția lor de vot cu înscrisul de pe buletine. Ce a rezultat, se știe: cu tot aportul procentelor maghiare, Alianța nu reușea să atingă pragul și nici proaspătul președinte nu era suficient de versat în chihițele constituționale ca să aibe de pe atunci tupeul să ignore o realitate aritmetică. A fost nevoie să fie convinși conservatorii să treacă din banca social-democrată - la bordul căreia intraseră în Parlament și să trădeze nobilele idealuri ale acestei alianțe în favoarea celeilalte. Vârf de lance afost viitorul viceprim-ministru Copos, aflat într-o relație fotbalistico-amicală cu președintele, căruia i-a revenit sarcina de a-l convinge de avantajele „soluției imorale” pe Dan Voiculescu. Asta este, însă, deja istorie. Cum istorie este și concubinajul de doi ani dintre liberalii-libertini și democrații-hrăpăreți, sfârșit prin alungarea ultimilor de la guvernare, înainte de a fi putut trage toate foloasele necuvenite în care speraseră și pe care le angajaseră pre-electoral. Cum au guvernat și guvernează liberalii vreme de doi ani, fără suport parlamentar - este iarăși una dintre ciudățeniile politicii românești. Acum ne întrebăm doar cine și cum va guverna de la anul încolo. Toate formele evocate până acum au o hibă: nu sunt suficiente. Singura variantă neluată încă serios în calcul este aceea a refacerii Alianței DA. O alianță în care de data aceasta raportul se inversează spre un 2 - 1 în favoarea democraților, față de cum a fost agreat acum patru ani. Este posibilă o astfel de alianță? În politică orice este posibil, când e vorba de interesul de a ajunge sau de a rămâne (ori de a reveni) la putere. Un astfel de obiectiv poate să facă uitate toate resentimentele, înjurăturile, acuzele și ironiile revărsate dinspre unii spre ceilalți. Doar că de data asta va trebui acceptată, din capul locului, o condiție: rolul hotărâtor al președintelui. Într-o astfel de formulă - în care cu greu ar mai încăpea Tăriceanu - Băsescu va fi și președinte, și premier, și șef de partid. Va fi alianța Băsescu și Alții, dacă va fi. Dacă nu, nu.