Albu ca Zăpada și Piticul Procentilă

Hotărât lucru: când lui Traian Băsescu îi place de cineva, nimic nu-l mai împiedică să-i acorde toate onorurile! Așa a fost mereu, de când are ce să ofere! I-au plăcut chiloțeii cu floricele ai Ancăi Boagiu, care se juca în nisip la blocul în care stătea când mai venea pe acasă din curse? A făcut-o ministru și nu odată, ci de două ori! I-a plăcut stilul tacticos și respectuos al directorului din Primărie, Gheorghe Dobre? L-a făcut și pe el ministru, tot la Transporturi, și nu i-a păsat că ăsta, un tolomac notoriu, a suspendat contractul cu Bechtel un an, pentru ca apoi să le plătească milioane penalizări. Nu el, ministerul! I-a plăcut de domnișoara Pârvulescu, tot de la Primărie, că era fâșneață și cu tupeu? A propus-o ministru la Integrare, chit că ea habar n-avea de alte forme de integrare decât cele familiale sau amicale. I-a plăcut de „canibalul” Avramescu, cum povestea el ce gust au frigăruile umane și cum se consumă ele la pick-nick-urile din Pacific? L-a propus ambasador. I-a plăcut de Horia Patapievici, cum îi ridica el osanale prin presă? L-a făcut director la ICR și i-a dat bugetul instituției pe mână să-și editeze toți prietenii – inclusiv pe canibal. I-a plăcut lui cum a demonstrat științific, „frame cu frame”, Funeriu, că scatoalca pe care i-a aplicat-o puștiului din Ploiești nu putea fi reală din motive ce nu pot fi înțelese de toți proștii? L-a făcut ministru la Educație! I-au plăcut, pentru talentul cu care-l descriau în articolele lor, Ungureanu și Voinescu? I-a făcut, pe primul europarlamentar (și milionar în euro, dintr-un mandat!), iar pe al doilea secretar al Camerei și vice pe la partid! Și așa mai departe. Cu Sebastian Lăzăroiu lucrurile stau aproape la fel. Acesta, sociolog de profesie, l-a studiat cu atenție pe președinte și a constatat că îi plac poveștile. Și atunci, ca-n „O mie și una de nopți” i-a tot spus niște povești care nu se mai terminau. A greșit când i-a spus una cu unguri, al cărei final nu se potivea cu ce gândea și voia Albu ca Zăpada de la Cotroceni. Și atunci, unde i-a stat capul, i-au stat picioarele și a plecat privind lung în urmă. N-a fost nevoie să aștepte prea mult: piticul Procentilă putea să îndeplinească cu succes o misiune extrem de importantă: să-i adoarmă pe românii cu pensiile micșorate, handicapații rămași fără ajutoare, șomerii scoși din șomaj, cu poveștile sale măiestru potivite în așa fel încât să iasă procentele necesare la viitoarele alegeri. Și, iată-l pe Procentilă trimis la Muncă, să descurce ce nu mai poate fi descurcat și să înlăture regretele lăsate de blândul Botiș, cel prins cu mâța fondurilor europene în sacul investiții. Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus și povestea asta.