„Albastrul de Petriu”, culoarea care îmbină spiritualitatea cu arta

Valeria Petriu a moştenit pasiunea pentru icoane de la străbunicul ei Hagi Cristea, dar şi  de la tatăl său, profesorul Ioniu Petre. Mulţumirea i se citeşte pe chip, când spune că tradiţia este dusă mai departe de fiica sa Casandra Bărbat şi de către nepoţii ei, Petra şi Matei, care sunt acum a V-a generaţie de iconari din familie. Icoanele Valeriei au ajuns peste tot în lume şi se diferenţiază de alte lucrări prin „Albastrul de Petriu”.
- Tradiţia merge mai departe în familia dumneavoastră. De la cine aţi moştenit însă pasiunea, dar şi talentul pentru pictura de icoane pe sticlă?
- Cred că este o genă în familie, aşa cum şi vocea se moşteneşte sau talentul pentru instrumentele muzicale. Dar este şi exemplul unui membru din familie, care a văzut de mic activităţile părinţilor. Cele cinci generaţii de iconari din familia mea au dus mai departe dragostea de a reda scenele biblice şi sfinţii prăznuiţi la biserică. Străbunicul meu Hagi Cristea, din Întorsura Buzăului, a călătorit până la Ierusalim, de aceea i-a şi rămas numele Hagi. Acolo a învăţat să picteze icoane, la o mănăstire unde a stat zece ani. Apoi tatăl meu, profesorul Ioniu Petre. Ţin minte când, la Mănăstirea Cernica, stătea în grădină şi picta pe Iisus cu mielul în braţe, iar eu eram fascinată de modul în care amesteca culorile. Fica mea, Casandra, a stat lângă mine şi a lucrat de când avea cinci ani. La fel şi nepoţii mei, matei şi Petra Bărbat, au lucrat şi au expus încă de la grădiniţă. Acum, au avansat în experienţă şi se angajează în lucrări mai complicate.
- Atunci când se pictează icoane este cu siguranţă nevoie de o stare de calm, de linişte, echilibru şi armonie. Există şi o rugăciune a iconarului, nu-i aşa?
- Înainte de a se începe pictura se face rugăciunea iconarului, te închini şi păstrezi în suflet o pace, de multe ori chiar intri în dialog spiritual cu sfântul sau arhanghelul ce prinde contur. Îngerul de la botez veghează să nu greşeşti. Îmi place să lucrez cu lumânarea aprinsă, ea este materia care se transformă în Lumină.
- Recunosc picturile dumneavoastră oriunde. Au ceva unic, special. Albastrul folosit vă poartă numele.
- Am grijă ca fizionomia redată să fie blândă, ca persoana care se închină şi se roagă sau mulţumeşte că ziua sau dorinţa, împletită cu „Facă-se voia ta”, i-a adus liniştea sufletească. Numai iubirea propovăduită de Iisus mişcă Soarele si celelalte stele. Ea face adevărate miracole, prin lacrimile şi binecuvântările primite. Da, aveţi dreptate, după 32 de ani de pictat icoane stilul şi albastrul meu se diferenţiază de alte lucrări, primind chiar numele de „Albastru de Petriu”.
- În acest domeniu există reguli care nu ar trebui încălcate. Mă refer la reprezentarea sfinţilor, la chipul lor...
- Am studiat foarte mult, întâi „Erminia picturii bizantine” de Dionisie din Furna, Biblia, cărţile de specialitate. Există reguli stabilite de Sinodul Ecumenic în privinţa fizionomiei, vestimentaţiei, ce nu pot fi încălcate. Când am fost la Ierusalim şi în Capadocia, cea cu mai multe picturi în peşteri, am fost impresionată de redarea chipurilor sfinte ce se deosebeau de pictura bizantină sau a bisericilor ruseşti. Fiindcă odată cu cărţile de rugăciuni au pătruns şi tipare cu scene biblice, ce au devenit model, atât la primul loc de pictură pe sticlă, Nicula, cât şi în Transilvania.
- Icoanele dumneavoastră au ajuns peste tot în lume, pe toate continentele. Aţi dăruit sute, urmând îndemnul biblic „Dăruind vei dobândi”. Pe unele dintre ele le-aţi mai revăzut? Sunt în colecţii particulare sau în muzee?
- În 1982, când m-am hotărât să fac icoane, am crezut că voi dărui doar 10-20 de lucrări. Pe timpul acela călătoream prin Europa şi imaginile sfinte pe sticlă erau o noutate. Pe urmă am călătorit cu corul „Arpege”, dirijor doamna Ileana Chifor, eu eram un fel de sponsor spiritual. Au trecut anii, nu ştiu câte icoane au ieşit din rugăciunile mele. Le consider ca pe nişte vitralii româneşti, pentru mângâiat sufletul. Multe din icoane le-am văzut la loc de cinste, în casele prietenilor, dar şi la Muzeul de Etnografie, la Ierusalim, la Ierihon, unde am dăruit 19 icoane, iar una a fost aşezată pe prăznicar.
- În prezent, se face mult comerţ cu fotografii şi copii înrămate pe post de icoane, scoase la imprimantă color şi vândute la tarabele de lângă mănăstiri. Scopul icoanei nu cred că este acela de a fi multiplicată şi comercializată la scară largă, sub forma de brelocuri, magneţi de frigider…Ce părere aveţi ?
- Doar Patriarhia are dreptul să le comercializeze şi ştiu că sunt ştampilate pe spate, că respectă Erminiile. Icoana pentru mine este ceva sfânt. Ea se duce la biserică, se sfinţeşte, se binecuvântează şi se încarcă cu har. Doar preotul poate face aceasta. Celelalte reproduceri, în locuri necuvenite, mi se par că deteriorează cinstirea pe care trebuie să o acordăm tradiţiei ortodoxe.
- În finalul interviului, vă rog să ne spuneţi ce proiecte aveţi pentru această primăvară?
- Un proiect de suflet, foarte important pentru mine şi pentru care doresc să mulţumesc Asociaţiei Culturale Libris Braşov. Este vorba despre expoziţia  „Coborârea Sfântului Duh deasupra noastră de Bunavestire” ce va fi vernisată vineri, 21 martie, în cadrul Târgului Internaţional de Carte şi Muzică de la Braşov Business Park şi la care vă invit cu drag pe toţi.

A venit în ajutorul semenilor aflaţi în suferinţă
Colaborarea cu „Formula AS” şi „Asul Verde” a început din dorinţa Valeriei Petriu de a-i ajuta pe semenii aflaţi în suferinţă, cu sfaturi pe care le ştie şi le-a aplicat în propria familie. „La început, lângă numele meu, la articole era trecuta şi adresa mea de domiciliu. Săptămânal, primeam scrisori şi telefoane de la oameni, uneori disperaţi. Am lucrat ca asistentă medical la un cabinet de întreprindere. Apoi am urmat Institutul Pedagogic de Ştiinţe Naturale, care mi-a fost de mare folos în fitoterapie, pe care am recomandat-o mereu. Revista, având şi tiraj extern, s-au creat şi apropieri cu românii plecaţi şi la care le era mai uşor să mă întrebe la telefon, decât să aştepte răspunsul în Formula AS”, ne-a declarat Valeria Petriu. De-a lungul anilor, a ajuns la concluzia că oamenii ar trebui să se axeze mai mult pe o alimentaţie de tip vegetarian, să consume legume şi fructe de sezon. „Acum, se mănâncă fără limite, iar la sfârşitul mesei se iau comprimate pentru digestie sau slăbit. E perioada postului, ar trebui să se mănânce complet fără grăsimi, în alte oale, cu alte linguri, ca să aibă organismul timp pentru detoxifiere”, a mărturisit Valeria Petriu. Ea este convinsă că nesiguranţa zilei de mâine, responsabilităţile de la serviciu şi din familie, teama de cutremure, meteoriţi şi alte asemenea, ne tulbura pacea interioară şi metabolismul.

A călătorit în toată lumea                        
Călătoriile sunt o altă mare pasiune a Valeriei Petriu. A călătorit foarte mult, să-şi umple ochii de frumos. Pelerinajele au avut ca scop documentarea religioasă. Experienţele au convins-o ca „ştie că nu ştie nimic”. „Cultura şi religia, creaţia şi Creatorul sunt peste tot. Pentru fiecare ţară am 1001 de poveşti, o parte din ele le-am împărtăşit în emisiuni de  televiziune. Port în mintea mea o bibliotecă, precum tăbliţele de lut din Mesopotamia. Fiecare ţară are Duhul ei. Parisul, oraşul luminilor şi al iluminaţilor, Veneţia cu Catedrala San Marco unde m-am şi logodit, Spania, Italia, Cipru, Grecia, Turcia cu Capadoccia unică, Iordania cea cu Petra din piatră roşie, Ierusalimul, toate au fost daruri de la Dumnezeu pentru sutele de icoane pe care le-am dăruit. Am călătorit prin Centrul Cultural al Consiliului Judeţean, al Primăriei, cu Corul «Arpege», dar şi cu Asociaţia Culturală «Libris» Braşov”, ne-a mărturisit pictoriţa.