Al 7-lea val

O dată cu anul electoral 2008 s-a declanșat și campania pentru locale. Pe față și tot mai insistent. Aspiranții la funcția de primar general al Capitalei au început deja să dea din coate pe la ușile televiziunilor, simțind că momentul este propice, mai ales că Videanu, care pare să-și fi făcut plinul, nu manifestă vreo intenție de a-și prelungi mandatul. În februarie se vor îndeplini 16 ani de când Capitala are primar general și primari de sectoare aleși democratic. După doi ani de numiri, timp în care s-au perindat prin Primărie tot felul de figuri pe care memoria publică le refuză, bucureștenii au mers la urne și și-au ales „generalul”. Aflat în competiție cu figuri mult mai mediatizate-Cazimir Ionescu, Călin Popescu Tăricenu-ilustrul necunoscut Crin Halaicu a câștigat la pas, purtat pe valul unui vot „contra” puterii feseniste a momentului. Validat de Convenția Democrată, el și-a consumat cei patru ani de mandat intrând tot mai acut în opoziție cu aceasta, până la momentul în care, în 1996, Victor Ciorbea a fost prezentat ca un candidat anti-Halaicu și nu al aceleiași forțe politice. Această interpelare subtilă a făcut ca un personaj cu popularitatea lui Ilie Năstase să piardă în fața unui fost procuror devenit sindicalist scrâșnit. Ciorbea a rămas în analele primăriei prin faptul că în cele vreo șase luni cât a stat acolo n-a semnat nici o hârtie, așteptând prilejul de a le citi mai întâi în liniște pe toate. Promovat premier, a lăsat locul liber pentru un figurant anonim, care avea încă în spate mașinăria de vot a Convenției victorioase. Viorel Lis și-a consumat și el mandatul în amantlâcuri și mici avantaje de pe urma cărora nu s-a ales decât cu dorința susținătorilor de a scăpa de el. În 2000, candidatura lui Băsescu a venit prin surprindere, pe ultimii metri ai preparativelor. Candidat cu șanse mai mici în fața lui Sorin Oprescu, prin care PSD-ul părea să dea, în sfârșit, lovitura, a recuperat miraculos și, în stilu-i devenit deja tradițional, a învins la limită. A „guvernat” cu o echipă de sectoriști adverși pe principiul devenit și acesta tradițional - al luptei cu toți. Mandatul băsescian s-a concretizat printr-o linie de tramvai rapid și printr-un șir necurmat de conflicte cu Puterea din cauza căreia, în ciuda bunelor sale intenții, nu putea să facă mare lucru. Convingerea unei părți importante a electoratului că dacă ar fi lăsat ar face minuni, l-a purtat lejer spre un al doilea mandat în competiția în care și-a permis să îl ridiculizeze pe contracandidatul pe care Năstase îl trimisese la o moarte politică aproape sigură. Ca și în cazul lui Ciorbea, mandatul acesta a fost de scurtă durată, promovând o nouă rundă de alegeri-a șasea-la capătul căreia a ieșit omul desemnat de președinte: Videanu. Vom avea, în această primă jumătate de an, ce-a de-a șaptea rundă de alegeri locale pentru primăria Capitalei. La start s-au adunat deja un Vanghelie, un Orban, un Prigoană. Vor veni și alții, la fel de buni sau nu. Și nu vor fi ei de vină dacă urbea va continua să se tărască prin noroaiele ineficienței și corupției generalizate.