Agenda priorităților

Nimeni – nici chiar cei mai apropiați colaboratori ai săi – n-ar putea să prevadă cu ce nouă idee se va scula președintele Băsescu, pentru a o arunca în vâltoarea disputei politice și a pune pe jar întreaga națiune. Cei mai optimiști își imaginează, probabil, că în virtutea prerogativelor sale constituționale, președintele are o agendă de priorități, bine pritocită de competenții săi consilieri și afișată la loc de cinste, unde să o aibă permanent sub priviri – probabil lângă bar. Iar pe această agendă scrie, cu mânuța domniei sale: „îndeplinit”; „amânat”, „reconsiderat” sau chiar „anulat”. Și că ordinea priorității se schimbă în funcție de context și de evenimente. Că lucrurile nu stau deloc așa, se vede cu ochiul liber. Prioritățile președintelui coincid foarte rar cu cele ale României. Nici măcar cu cele ale partidului de guvernământ nu se prea întâmplă să se nimerească. Pentru că partidul nu are priorități. Partidul are doar necesități, care derivă din gândirea și acțiunea prezidențială. Să fim serioși: chiar îl vedeți pe Emil Boc chinuindu-și creierii cu astfel de preocupări când poate afla instant prioritatea doar răspunzând la telefon? De câteva zile se pare că prioritatea României este reîmpărțirea teritorială. Din motive practice: prea multe instituții paralele, prea multă birocrație, prea multe cheltuieli. V-ați fi așteptat, poate, ca această revelație să apară înainte de tăierea lefurilor și a pensiilor, ca o soluție mai inteligentă și mai puțin invazivă. Nu: atunci prioritatea o constituia revizuirea Constituției. Criza nu era chiar așa de importantă, mai ales că dădea semne că ar vrea să ne ocolească. Acum a apărut chestia asta. A apărut, chiar dacă în urmă cu câteva luni cele mai autorizate voci din partid decretau că nu este o prioritate. Și că poate să mai aștepte. Ei bine, i-a venit sorocul. Iar Emil Boc știe deja cum va proceda: va face din 40 de județe vreo 8 sau 10 sau 12. Cum? Prin simpla asumare a răspunderii. Ce atâta discuție? N-avem timp de asta, acum, cu atâtea cestiuni arzătoare la ordinea zilei. Nici măcar Legea Capitalei nu mai reprezintă o urgență. După ce s-au tăvălit prin noroaiele politicii, în luptă dreaptă, corp la corp, Udrea și Chiliman își scutură liniștiți hainele și decretează: n-avem nevoie de referendum! A zis-o chiar președintele! Pentru ce să cheltuim bani aiurea! Rămâne cum am stabilit! Cu reîmpărțirea: chiar nu m-aș mira ca lucrurile să fie atât de simple pe cât le consideră premierul Boc. La urma urmelor, ce-ți trebuie mai mult decât un creion – mai bine ascuțit decât cel al lui Molotov – ca să trasezi noile granițe județene (sau regionale, ori voievodale, cum vreți să le spuneți) și treaba să meargă unsă mai departe? Chiar așa!