Adopţia, proces extrem de anevoios

Să adopţi un copil în România este extrem de dificil, chiar şi pentru familiile cu venituri peste medie şi care nu au copii. În cazul în care vorbim de români plecaţi în străinătate sau de cei căsători cu cetăţeni ai altor ţări, procesul devine unul aproape imposibil, deşi numărul copiilor din ţara noastră care îşi doresc o familie este de ordinul zecilor de mii.
Doi braşoveni stabiliţi în Germania au reuşit să îşi facă o situaţie materială bună în cea mai puternică ţară europeană din punct de vedere economic. Având amândoi loc de muncă, au reuşit să îşi cumpere o casă şi câte o maşină pentru fiecare. Tot ce le mai lipsea era un copil care să le înveselească zilele şi căruia să-i ofere toată dragostea. Ştiind că numărul copiilor orfani sau abandonaţi din România este foarte mare, cei doi au decis să adopte un micuţ din ţara natală. Decizia a fost luată, însă obstacolele care au urmat sunt greu de închipuit. Mai întâi, chiar cetăţean român fiind, este obligatoriu să fi locuit în ţară ultimele 6 luni înainte de obţinerea atestatului de părinte adoptator. Soţia a decis că ea va fi cea care va renunţa la locul de muncă bine plătit din Germania şi va veni să stea în România. După ce au trecut cele 6 luni au urmat alte 3 în care femeia a fost evaluată psihologic şi a participat la cursurile de formare a abilităţilor parentale. Au fost nouă luni extrem de grele, în care soţia a fost obligată să stea departe de soţul său şi în care cei doi s-au văzut doar când bărbatul a venit în ţară. Cu toate acestea, aşteptarea abia începea, deoarece au trecut alte 18 luni din momentul obţinerii atestatului, până când a venit anunţul cel mare.
„Toate aceste sacrificii, frustrări şi eforturi greu de suportat, îi descurajează pe românii stabiliţi în străinătate...  Am primit zeci de cereri în fiecare an, de la românce căsătorite cu străini şi de la cupluri de români stabiliţi în străinătate. Dar, cei mai multi au renunţat imediat, după ce au aflat că trebuie să se mute în ţară, dacă aleg să adopte prin procedura adopţiei naţionale. Cei care pierd cel mai mult sunt copiii... apoi familiile şi apoi statul, care-i distruge în sistem până la împlinirea vârstei de 18 ani.
În 2012 am propus Senatului abrogarea art. 3 din Legea adopţiei, care prevede aceste aberaţii. Am reuşit doar reducerea termenului de şedere în România, de la 12 luni cât era iniţial, la 6 luni, după cea de a treia modificare a Legii adopţiei, în august 2016. Braşovenii noştri stabiliţi în Germania se află printre primii beneficiari ai acestei modificări care contează...”, a explicat Azota Popescu, preşedintele Asociaţiei Catharsis Braşov.
Viitoarea mamă, atestată cu un an şi jumătate în urmă, în iulie 2017, a fost anunţată săptămâna trecută de Protecţia Copilului că trebuie să vină în ţară ca să vadă copilul ales de calculator. Şi a venit imediat. S-au plăcut încă de la prima vedere iar acum, pentru acomodare cu copilul, mama trebuie să-l viziteze timp de 30 de zile. Dacă totul merge strună, va depune cererea de încredinţare în vederea adopţiei şi se poate întoarce în Germania. O să fie anunţată de Protecţia Copilului când trebuie să se întoarcă pentru a participa la procesul de încredinţare în vederea adopţiei.
„După proces, mama rămâne cu copilul timp de trei luni... Relaţia mamă - copil este monitorizată bilunar şi, dacă acomodarea psihologică este favorabilă, se propune încuviinţarea adopţiei. Urmează alte zile, săptămâni, luni, până se finalizează adopţia. Mama va sta cu copilul aici, în România, singură, zi şi noapte. Alte zile în plus, pentru obţinerea actelor copilului adoptat. După care pleacă împreună acasă, în Germania, unde Soţul său îl va adopta pe copilul adoptat de Soţia lui... Lungă şi grea este calea adopţiei... deşi ar putea fi mai simplă, de trei săptămâni, aşa cum este în Rusia”, a mai povestit Azota Popescu. În cazul celor doi soţi din Germania, care sunt pec ale să devină părinţii unui băieţel de doi ani şi jumătate, a durat 28 de luni până când micuţul devine băieţelul femeii. Va mai urma o perioadă – mult mai scurtă – de aşteptare în Germania, însă foarte multe cupluri renunţă când văd cât de dificil este să adopţi un copil din ţara natală, căruia să-I oferi iubire şi un viitor frumos, complet diferit de ce l-ar aştepta dacă ar rămâne să crească în sistemul din România.