Adolescentele își iau lumea în cap și fug de acasă

Anul trecut s-au înregistrat 130 de sesizări de dispariție, iar anul acesta în primele două luni, polițiștii s-au confruntat cu 19 astfel de cazuri. Recordul absolut îl deține o puștoaică care a dispărut de 16 ori de acasă. Toate aceste probleme pleacă de la lipsa de comunicare din familie sau la condițiile financiare din familie. Polițiștii se confruntă cu un număr din ce în ce mai mare de adolescente care aleg să plece de acasă. Din cele 130 de plângeri de dispariție primite în 2011 au fost soluționate toate, cu excepția celei cu privire la o minoră din Vulcan care în luna octombrie a plecat voluntar de acasă și nu s-a mai întors. Imediat după ce polițiștii sunt sesizați de dispariția minorilor, polițiștii demarează o amplă anchetă. „Ne deplasăm la domiciliul persoanei dispărute. Ridicăm obiecte personale – o periuță de dinți sau o perie de păr - care ne pot ajuta la un eventual test ADN. Apoi facem investigații în mediile frecventate de minoră – la școală sau în locurile frecventate în timpul liber. Din păcate, trebuie să facem verificări la spitale și la morgă, căci ne putem aștepta la cei mai rău, atunci când dispare un minor. Cu acordul familiei putem da publicității pozele și fotografiile lor pentru a putea fi ajutați mai târziu. De obicei, în primă fază, rudele se feresc de orice mediatizare, pentru a nu se expune opiniei publice. Văzând că minora nu se întoarce acasă, ei aprobă acest lucru”, a declarat comisarul-șef Liviu Naghi, purtător de cuvânt IJP Brașov. Atrase de bărbați mai în vârstă Dacă nici după aceste verificări nu dau de persoana căutată, polițiștii sfătuiesc apropiații să mediatizeze cazurile pentru a-i ajuta să o găsească cât mai repede. De cele mai multe ori sunt găsite în anturaje total nepotrivite pentru vârsta lor. „Au fost situații în care le-am găsit la domiciliile unor bărbați mult mai în vârstă decât ele – 25, 35, uneori 40 de ani. Au mai fost găsite în baruri, cluburi, alteori frecventând zone precum gările CFR sau alte locuri rău famate”, precizează comisarul-șef Naghi. Prinși între probleme Psihologii afirmă că toate aceste probleme pleacă de la lipsa de comunicare dintre copii și părinți, lipsa de afecțiuni și de atenție. Atunci când copilul nu mai este ascultat de părinți și simte că nu mai contează în familie, când apare o portiță spre libertatea mult râvnită, îi vine să plece de acasă. „Vin furioși, în general supărați pe prieteni și în special pe familie: pe mamă și pe tată. Tatăl e în general sever, mama e permisivă și ține cu copilul. Tatăl ține cu ceea ce își dorește el să impună el în familie. Există o luptă pentru putere și influență în familie, iar copilul este prins la mijloc și se aliază cu părintele care îi face pe plac”, ne spune Rodica Cânda, psiholog școlar la Colegiul Național „Unirea”. „Dacă plec de acasă ce voi face?” Din experiența psihologului Rodica Cândea sunt copii care încep chiar de la vârste fragede, 5-6 ani, să-și exprime această furie față de părinți. Și atunci intervin psihologii școlari care îi ajută să conștientizeze comportamentul pozitiv și constructiv. „Încerc să-și conștientizeze comportamentul pe care l-ar putea avea în afara familiei și consecințele pe care le-ar putea avea acest comportament. Dacă plec de acasă ce voi face? Unde mă duc? Dorm pe stradă, în parc? Ce mănânc, cu ce mă îmbrac? Încep să fur?”, explică Rodica Cânda. În urma terapiilor aplicate de psihologi există un foarte mare procentaj de renunțare la intențiile de a pleca de acasă. ULTIMELE DOUĂ CAZURI DE DISPARIȚIE. Cele mai recente sesizări au venit din partea familiilor a două minore, Cătălina Grancea (foto stânga) de 16 ani din Sânpetru și Denisa Ioana Subțirel (foto dreapta) de 13 ani din Victoria