ADHD sau răsfăţ?

Tot mai mulţi copii sunt diagnosticaţi cu ADHD, o tulburare complexă care este deseori interpretată greşit ca lipsă de educaţie sau răsfăţ. Specialiştii spun că există câteva semne de avertizare pe care părinţii nu ar trebui să le ignore.
Nu este o problemă de comportament, ci o diferenţă în modul în care creierul procesează informaţia. ADHD are baze neurobiologice, fiind cauzat de dezechilibre ale unor neurotransmiţători, precum dopamina. Factorii genetici joacă un rol major, la fel şi condiţiile intrauterine, dar şi cele de la naştere. De exemplu, poate apărea la copii cu suferinţă fetală sau la bebeluşii prematuri. Nu în ultimul rând, inclusiv la copiii ale căror mame au fumat sau au consumat alcool în timpul sarcinii.
Nu este o afecţiune cauzată de statul la calculator, de o educaţie deficitară sau de consumul excesiv de zahăr, arată cele mai noi studii, deşi toate acestea pot agrava simptomele.
Băieţii (13%) au o probabilitate mai mare de a fi diagnosticaţi cu ADHD decât fetele (7%). 

„Toţi copiii sunt la fel”
„ADHD-ul este o tulburare de neurodezvoltare. Uneori poate fi subdiagnosticat, mai ales atunci când părintele consideră că acel copil este doar răsfăţat, neastâmpărat şi că «toţi copiii sunt la fel». Deci, pentru părinte nu este o problemă. Mulţi refuză să vină la noi pentru că nu sunt «nebuni». Se tem să nu fie cumva etichetaţi. Dar noi nu vrem să le punem etichete, ci vrem să vedem clar dacă este cu adevărat un caz de copil care întâmpină dificultăţi”, arată dr. Laura Jijie (foto), medic primar psihiatrie pediatrică.
Cum se stabileşte un diagnostic corect de ADHD şi cum poate fi diferenţiat de alte probleme de comportament? „Pentru a pune un diagnostic corect de ADHD este nevoie de o echipă multidisciplinară care evaluează situaţia în complexitatea ei. Avem şi tratament, dar trebuie făcută diferenţierea între un comportament specific ADHD şi unul cauzat de carenţele educaţionale sau de problemele emoţionale.
Trebuie evaluată corect şi mai ales trebuie văzută intensitatea simptomelor, durata acestora, cât de grav îl afectează social şi şcolar, dacă se manifestă doar în mediul familial sau şi în cel şcolar, peste tot. Pentru că, dacă nu întâmpină nicio problemă la şcoală sau în societate şi este problematic doar acasă, atunci este o chestiune de carenţă educaţională şi nu ADHD”, spune medicul.
Este foarte complexă simptomatologia la copii, pentru că sunt şi tulburări de comportament, opoziţionism, care se pot asocia şi cu alte probleme sau pot apărea ca urmare a unui fenomen de bullying, arată aceasta: „Adică poate fi o reacţie comportamentală. El pare neatent, dar mintea lui poate este îngrijorată de altceva. Poate traversează o perioadă dificilă în familie, un divorţ, o boală, un deces”.
 
Semnele de alarmă pe care părinţii nu ar trebui să le ignore
Care sunt principalele semne de alarmă pe care părinţii ar trebui să le observe? „Există semne de alarmă pe care părintele le poate observa, mai ales atunci când ţine legătura cu şcoala şi îi sunt sesizate anumite probleme care nu reprezintă doar o schimbare bruscă de comportament. Dintotdeauna a fost neatent, deranjează ora, vorbeşte neîntrebat, uită deseori în bancă manualele, intră în conflict cu ceilalţi, are acea impulsivitate, este agresiv. (...) ADHD-ul poate să nu fie atât de evident, adică nu trebuie neapărat să existe un comportament agresiv, deranjant. De exemplu, ADHD-ul poate fi predominant cu inatenţie. Iar inatenţia poate apărea şi la fete. Fetele pot avea un comportament adecvat la şcoală, dar în acelaşi timp să aibă un deficit de atenţie care se reflectă în rezultate şcolare scăzute, prin faptul că nu sunt atente la sarcinile şcolare”, spune dr. Laura Jijie.
ADHD-ul poate fi comorbid cu alte afecţiuni sau tulburări, pentru că, de multe ori, şi copiii cu tulburare de spectru autist pot asocia ADHD: „Şi chiar dacă există un model familial structurat, organizat, cu autoritate parentală corect aplicată, acei copii nu îşi pot controla şi gestiona impulsurile”.

Expunerea la ecrane nu provoacă ADHD, dar poate agrava simptomele
Există o legătură între utilizarea telefoanelor mobile, a tabletelor sau a altor dispozitive şi apariţia ADHD? „ ADHD este o tulburare de neurodezvoltare şi nu putem spune, de exemplu, că generaţia smartphone va face ADHD doar fiindcă stă pe dispozitive sau este expusă ecranelor. Nu, în niciun caz. Dar acestea ar putea favoriza exacerbarea simptomelor, pentru că expunerea la multitasking, la hiperstimulare, cumva îi creşte deficitul de atenţie şi impulsivitatea, neavând răbdare în activităţile monotone şi plictisitoare. Dar el îşi poate focaliza atenţia, de exemplu, pe jocuri. Pentru că la jocuri poate sta şi ore în şir, chiar şi un copil cu ADHD, deoarece acolo există reacţii imediate, hiperstimulare, exact ceea ce se mulează pe anumite caracteristici ale acestei tulburări”, avertizează dr. Laura Jijie.