Adevăratul pericol pentru oase

Cătălin Codreanu, preşedinte al Societăţii Române de Reumatologie, medic reumatolog, a vorbit la DC Medical despre sedentarism şi pericolele sale din punct de vedere al sistemului osos.
„Omul percepe osul ca pe o structură anorganică compusă din nişte săruri minerale care conţine nişte travee cu nişte găuri între ele şi care sprijină restul organismului. Nu e nici pe departe aşa. Osul este un organ viu şi activ. El este pierdut atunci când nu este supus unei solicitări mecanice, de exemplu, când suferim o intervenţie chirurgicală şi suntem imobilizaţi la pat o perioadă îndelungată. În proporţii mai mici, de aceeaşi boală vom suferi când ne imobilizăm pe canapea în faţa televizorului, atunci când în timpul copilăriei şi al adolescenţei, în loc să facem sport în aer liber ca să avem multă vitamină D, preferăm să stăm în faţa calculatorului în semiîntuneric şi ne mişcăm prea puţin. Osul devine bogat, osul devine puternic atunci când este solicitat de eforturile mecanice, de eforturile fizice. Aici intervine musculatura”, spune dr. Cătălin Codreanu.
Potrivit acestuia, slăbiciunea musculară, care frecvent se întâlneşte la persoanele vârstnice, este cea care contribuie şi la pierderea osului. „Există o soluţie atât de simplă, încât este uluitor cât de puţin o folosim, şi anume exerciţiul fizic care nici măcar nu trebuie să fie foarte solicitant sau foarte agresiv. Un exerciţiu cotidian care întreţine o masă musculară bună va asigura un os care să fie puternic, o să ajute concomitent la crearea unei bune senzaţii, a unei unei stări de echilibru, împiedicând ceea ce se numeşte în popor «persoanele împiedicate». Sunt persoane care cad uşor. Ele cad uşor pentru că au un tonus muscular deficitar şi pentru că aparatul lor neuromuscular nu este antrenat să menţină un echilibru bun. Acesta este un lucru care se obţine prin antrenament, prin exerciţiul fizic şi nici măcar nu trebuie să faci cine ştie ce exerciţii sofisticate. Uneori simplul mers pe jos, o alergare într-un ritm foarte uşor sau orice fel de activitate fizică care îţi este la îndemână, care îţi este accesibilă este foarte bună. Unii practică dansul, de exemplu. Se numeşte terapie prin dans. E un lucru foarte simplu care poate fi făcut cu uşurinţă şi contează foarte mult”, a adăugat medicul reumatolog.