"Acoperitul" de la Cotroceni

Un (...) aruncă piatra în baltă şi o sută de (...) nu reuşesc să o scoată! Puneţi dvs. ce doriţi în paranteze, rezultatul va fi acelaşi.
Din 2012, după ce-a scăpat ca prin urechile acului (Zegrean să trăiască) de suspendarea din funcţie – care ar fi adus după ea toate „beneficiile” unei astfel de situaţii, între care nu lipsea perspectiva locului unde i-a trimis de zor el pe alţii (cu complicitatea unei justiţii de-a dreptul oarbe), Traian Băsescu s-a specializat în lansarea periodică de petarde şi fumigene. Apariţiile sale marţiale pe treptele Cotrocenilor, pe la 6 şi jumătate fix (ca să prindă ştirile) s-au îndesit pe măsură ce termenul ieşirii din scenă s-a apropiat, în ultimele luni acestea devenind aproape cotidiene. Când nu a convocat conferinţele de presă “pe picior”, s-a deplasat el însuşi prin studiouri radio şi TV prietenoase, unde şi-a spus păsurile sub privirile înţelegător-aprobatoare ale moderatorilor deontologi.
Această tehnică a avut meritul de a-l menţine aproape neîntrerupt pe afiş. Şi, chiar dacă faţă de intervalul 2009-2012, în care a dominat Topul VIP (alcătuit de site-ul NEWS INTERCEPTOR pe baza frecvenţei consemnărilor din presă) n-a mai stat autoritar prima poziţie, rămânând însă constant în primii zece.
Intervenţiile sale au variat între “dezbrăcarea” oponenţilor săi, pe bază de informaţii “confidenţiale” şi sublinierea meritelor proprii în reprezentarea intereselor României şi românilor atât pe plan internaţional, cât şi în lupta cu propriul guvern. Cu regularitate şi tenacitate Băsescu a ghidonat agenda publică spre temele sale preferate. Cu aceeaşi regularitate, mass media şi politicienii le-au preluat şi le-au întors pe toate feţele fără rost, până când a apărut o nouă “dezvăluire”.
De mai bine de o săptămână ţine afişul tiribomba cu “agentul acoperit” candidat la prezidenţiale. În mintea sa, Băsescu a păstrat imaginea a ceea ce însemna “agent acoperit” pe vremea când “lucra” el la Rotterdam şi în care acesta reprezenta principala instituţie represivă a ţării. Regimul s-a schimbat, dar metodele de lucru ale serviciilor speciale au rămas aceleaşi, iar “agenţii acoperiţi” de azi au alte însărcinări şi obiective decât spionarea şi “turnarea” concetăţenilor. Sarcina lor este veghea asupra siguranţei naţionale, iar meseria este una cât se poate de onorabilă dacă e făcută corect. Mă îndoiesc însă că serviciile secrete (fie ele SRI, SIE sau chiar SPP) au ca obiectiv instalarea la vârful ţării a unui ofiţer activ. Dealtfel, chiar legea le-o interzice. Aşa încât tiribomba lui Băsescu este una ieftină şi fără acoperire, menită să-i impresioneze pe proşti. Iar în această categorie pot intra şi cei care au lansat enormitatea constituirii unei comisii parlamentare care să ancheteze gogoriţa prezidenţială.
Îmi amintesc că prin 2007, când fostul ministru de Externe Adrian Severin a lansat, într-un interviu din ziarul “AZI”, faimoasa sa teorie cu cei “vreo cinci spioni din presă şi politică”, această imprudenţă l-a costat funcţia. Pe Băsescu nu mai are cum să-l coste, pentru că şi aşa funcţia e pe ducă. La fel ca şi credibilitatea sa.