Accesul de verticalitate: recurs la tehnica „plesnirii peste bot”

În urmă cu zece ani, Ion Iliescu – pe atunci lider al Opoziției – șoca lumea politică în special și lumea în general, prin recomandarea contondentă pe care o făcea în legătură cu tratamentul ce ar fi trebuit aplicat unor congresmeni care veniseră in America să ne tragă de urechi pentru niște...abateri de la buna purtare a unei țări mici și fără gonade internaționale. „Trebuie plesniți peste bot!” – recomanda altfel pașnicul fost și viitor președinte, în ideea că n-ar trebui să facem sluj în fața nici unor slujbași fie ei și ai unor mari puteri. Pentru o țară care s-a cam târât în genunchi spre aproape toate organizațiile din care face parte, începând cu Consiliul Europei și continuând cu Uniunea Europeană, chiar dacă prețul pe care-l plătea depășea cel mai adesea costurile, un astfel de gest semăna cu fluieratul în biserică și nu puțini au fost cei care l-au blamat public pe Iliescu, privind cu îngrijorare undeva în sus. A fost nevoie de zece ani ca să înregistrăm un nou gest de verticalitate, după ce am înghițit în sec de pe urma tuturor monitorizărilor și supravegherilor la care ne-au supus (uneori pe merit, alteori nu) cei care continuă să trăiască cu ideea că ne-au făcut o favoare primindu-ne în NATO și acceptându-ne morții de prin teatre de război cu care nu aveam nici în clin nici în mânecă, sau în Uniunea Europeană, unde contribuim cu mai mult decât primim (chiar dacă nu din cauza Uniunii). Dar asta e situația. Sincer să fiu, mă bucur că Traian Băsescu – până nu de mult adept al „teoriei licuricilor”, a avut, la Bruxelles, săptămâna tercută, un acces de verticalitate, plesnindu-i peste bot pe adepții conexării unor măsuri tehnice cu altele politice în problema Spațiului Schengen. În fața amenințărilor deloc voalate ale reprezentanților unor țări cu care ne-am contrat pe problematica țiganilor, că vor propune amânarea integrării noastre în Spațiul Schengen până când se vor rezolva nu știu ce probleme de corupție, Băsescu a ricanat: ce-are corupția cu...prefectura? România și-a făcut temeinic temele pentru aderarea la Spațiul Schengen, s-a muncit (și s-a cheltiut) mult pentru îndeplinirea criteriilor, existând reguli juridice clare în acest sens. Nu mai suntem dispuși – basta – să acceptăm alte criterii de monitorizare, ci doar o eventuală cooperare ca oricare dintre statele membre – le-a trântit-o Băsescu colegilor, dându-le de înțeles că, în calitatea de membru cu puteri egale, le putem da și noi bătăi de cap altora, când se va ivi ocazia și când veto-ul României le-ar putea provoca probleme. A fost o punere la punct chiar pentru inodorul și incolorul președinte european, Van Rompuy, care-și dăduse și el cu părerea că n-ar strica o eventuală dezbatere pe această temă, eventual prin Martie-Aprilie, adică taman după termenul de aderare de la 1 Martie. Sunt sigur că poziția președintelui Băsescu va fi luată în seamă și va dovedi că, uneori, e necesară aplicarea tehnicii „plesnitului peste bot”.