A slujit 14 ani într-o biserică goală

Numit şi „popa saşilor”, Eginald Schlattner a refuzat să emigreze din România când toţi saşii din satul Roşia, din apropiere de Sibiu, au făcut acest lucru, relatează Deutsche Welle. A rămas singur în satul sibian în doar un an, când, de la Paşte până la Crăciun, toată comunitatea săsească a plecat, după opt secole în care s-a slujit liturghie în biserica din Rothberg, acum Roşia. Eginald Schlattner a ţinut vreme de 14 ani slujba de duminică în faţa băncilor goale şi povesteşte, ori de câte ori are ocazia, că a făcut-o pentru propria bucurie, dar şi „pentru a-l consola pe bunul Dumnezeu”.
„Aici mă cunoaşte Dumnezeu pe nume”, şi-a explicat bărbatul, ajuns acum la 89 de ani, decizia de a rămâne în sat, în ciuda plecărilor tuturor saşilor. I s-a părut nefiresc ca brusc, după 800 de ani în care s-a slujit liturghie în diversele dialecte germane vorbite între 1200 şi ceva şi 2000, în biserica din Rothberg, acum Roşia, să se aştearnă liniştea.
Şi, în timp ce el îşi vedea de liturghie, au început să revină oamenii la biserică.
„Locul suferinţei nu se părăseşte, ci se face în aşa fel încât suferinţa să părăsească locul” – acest crez al lui Schlattner, pe care l-a aşezat în romanul Wasserzeichen (Filigran, apărut în 2018), a fost unul dintre motivele pentru care, înainte de a ajunge la final de mandat la Bucureşti, ambasadorul Germaniei în România, Meier-Klodt i-a recomandat preşedintelui Republicii Federale să-l onoreze pe scriitorul şi preotul sas.  Iar Frank-Walter Steinmeier a făcut-o fără reţinere şi i-a decorat fidelitatea faţă de adevăr şi dreptate.