A murit „profesorul naţiunii”

Răzvan Theodorescu, vicepreşedinte al Academiei Române, ministru al Culturii în perioada 2000-2004 şi fost director general al TVR (1990-1992), a încetat din viaţă luni, 6 februarie, la vârsta de 83 de ani.
„Sunt mândru că aparţin unui popor inteligent, unui popor care a ştiut să treacă prin istorie, a ştiut să fie luptător la nevoie, oportunist la nevoie şi trădător la nevoie. În ceea ce priveşte personalităţile, naţia română stă pe umerii a trei titani: unul este poetul naţional, Mihai Eminescu, unul este istoricul naţional, Nicolae Iorga, şi cel de-al treilea este dramaturgul naţional, Ion Luca Caragiale", declara acum ceva timp într-un interviu Răzvan Theodorescu.
Într-un mesaj postat pe blogul personal, Ion Iliescu spune că îl cunoştea de Theodorescu de „o viaţă".
„Am aflat cu imensă durere despre dispariţia Academicianului Răzvan Theodorescu. L-am cunoscut de când era student, aşadar, nu greşesc dacă spun că ne ştiam de o viaţă. Viaţa lui a fost încercată: şi-a hrănit vocaţia de profesor şi de cercetător când uşile universităţii i-au fost închise, iar mai târziu, a devenit nu doar unul dintre cei mai buni istorici ai artei şi civilizaţiei României ultimului secol, dar şi un profesor extraordinar, un rector formidabil, un Preşedinte cu viziune al Radioteleviziunii Române, un ministru al Culturii care a dat excelenţă acestei funcţii, un academician a cărui operă va fi imposibil de egalat, şi un Vicepreşedinte al Academiei Române care a ştiut să modernizeze această instituţie. Însă printre toate aceste roluri publice, Răzvan Theodorescu a rămas un om liber. Şi tocmai această libertate a făcut ca prietenia dintre noi să fie una adevărată. Sunt puţine prietenii adevărate astăzi, tot aşa cum sunt puţini oameni autentici, aşa cum a fost «profesorul naţiunii», Răzvan. Îi mulţumesc că, într-o ţară în care a fi «omul lui Iliescu» a fost, mai ales în ultimii ani, eticheta unui stigmat, Răzvan Theodorescu nu s-a dezis niciodată de această legătură, ba dimpotrivă, a afirmat-o cu onoare şi a transformat-o în ceea ce el numea, generos, ca fiind un titlu de nobleţe. A făcut România mai culturală într-o societate insensibilă la valorile culturii, şi poate aceasta a fost printre cele mai grele misiuni pe care şi le-a asumat lucid, nu doar altruist. Transmit condoleanţele mele familiei, iar Ilincăi, fiicei sale, îi doresc putere şi alinare; pierderea ei este şi pierderea României, una care speram să întârzie oricât de mult", este mesajul transmis de Ion Iliescu.