A murit „Păstorul de suflete”. S-a prăbuşit din picioare, la doar 59 de ani, în drum spre Mitropolie

Părintele protopop de Bran-Râşnov-Zărneşti, Gheorghe Colţea, a trecut la cele veşnice, sâmbătă, 17 septembrie, în cursul după amiezii. „Păstorul de suflete”, cum îşi spunea, s-a prăbuşit din picioare, în drum spre Mitropolia Sibiului. I s-a făcut rău şi a intrat în comă, iar medicii nu au mai putut face nimic pentru a-i salva viaţa.
Trista veste ne-a fost dată sâmbătă de preotul Ionuţ Pâtea Ionuţ, secretar protopopesc la Protopopiatul Bran-Râşnov-Zărneşti. „Protopop Gheorghe Colţea a plecat la cer - mult prea devreme. Îmi pare foarte rău că trebuie să comunic eu această veste extrem de tristă, dar nu am ce face. Zona Branului e în doliu, Moeciu de Jos e în doliu, satele din împrejurimi sunt îndoliu, comunităţile toate: Râşnov, Zărneşti, Codlea, Cristian, Vulcan, Poiana Mărului şi alte atâtea comunităţi în care a slujit Părintele Protopop Gheorghe Colţea - sunt în doliu... oamenii din întreaga ţară care l-au cunoscut pe Părintele sunt în doliu... România toată este în doliu... Rămas bun dragul nostru Părinte Protopop - să ajungeţi cu bine la Dumnezeu pe care l-aţi slujit cu atâta devotament. Dumnezeu să vă odihnească între Sfinţii Săi”, a fost mesajul transmis de acesta.
Cuvinte emoţionante au venit şi de la fiica părintelui Colţea. „Cu mare durere în suflet şi cu inima frântă anunţ trecerea la Domnul a iubitului meu tată. Dragul meu tată, ai plecat mult prea repede de lângă noi, dar mă rog Bunului Dumnezeu să te pună lângă Sfinţii pe care tu ii iubeai atât de mult şi nu încetai a te ruga lor! Drum lin către o lume mai bună şi plină de lumină, tată! Te iubim”, a scris fiica sa.

Distins cu „Crucea Şaguniană”, cea mai înaltă distincţie acordată de Mitropolia Ardealului
Părintele Gheorghe Colţea a fost primul protopop al nou înfiinţatului Protopopiat al Branului (cu sediul la Râşnov), remarcându-se printr-o bogată activitate pastoral-misionară, administrativ-bisericească, cultural-educativă şi social-filantropică. Pentru întreaga activitate desfăşurată în slujba Bisericii a primit „Crucea Şaguniană”, cea mai înaltă distincţie acordată de Mitropolia Ardealului, conferită de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Laurenţiu.

Ultimul interviu şi Raiul, locul unde ar alege să moară
Părintele era cunoscut iubitorilor de credinţă autentică şi de înaltă spiritualitate prin cuvintele sale de o vibraţie duhovnicească profundă şi veritabila sa credinţă, transmise şi prin emisiunile Radio şi TV Trinitas ale Patriarhiei Române, difuzate în ultimii ani. Ultimul interviu l-a dat însă pentru cei de la Antena 3, fiind difuzat pe 10 septembrie.
Întrebat atunci care ar fi locul unde ar alege să moară, Gheorghe Colţea a dat un răspuns tulburător. „Dacă aş putea să aleg, ar fi într-un spaţiu mai larg, în patria mea, mai restrâns puţin, în curbura Carpaţilor. Este un spaţiu foarte interesant pentru mine, este chiar centrul pământului făgăduinţei şi îl socotesc eu, că este chiar Raiul promordial. Şi pentru mine că m-am născut în curbura Carpaţilor şi am propovăduit şi am trăit aici, e tare ca să zic, m-am născut în Rai, am trăit în Rai şi vreau să mor în Rai. Aici este, în curbura Carpaţilor. În satul meu natal, în judeţul Covasna, unde m-am născut, există un loc - îi zice Pajiştea Lungă. Este o pajişte întinsă, frumoasă, cu o deschidere foarte largă şi care se mărgineşte de o lizieră de pădure de fag. Mi-a plăcut întotdeauna locul acela",  a spus părintele Gheorghe Colţea.

De la păstor de oi, la păstor de suflete
Gheorghe Colţea şi-a petrecut copilăria păstorind oile pe munte. În ultimul său interviu, mărturisea că îi este dor de acele vremuri şi că menirea sa pe pământ a fost să păstorească oamenii: „Sunt păstor-preot. O ciudată combinaţie, dar nu este ciudată, pentru că, în adânc de istorie, aşa cum am învăţat noi la teologie, preoţia sau dregătoria de preot o făceau păstorii şi, în general, legătura cu divinitatea o ţineau oamenii în simplitatea lor. Când ţi-e drag de ce faci, nu e greu deloc. Este foarte frumos şi eu mă întorc foarte des în ambientul pastoral. Au trecut foarte repede anii, am o pastoraţie de oameni sau cu oameni deja de 32 de ani. Mi-a fost enorm de drag să păstoresc oameni. Prima parte a vieţii, consumând-o în sălbăticie, în păduri, în anturajul puţinor oameni, mi-a fost dor întotdeauna de oameni”.

Slujbe speciale în vârful muntelui
Poate puţini ştiu, dar părintele Colţea făcea o serie de slujbe speciale în vârful muntelui.
„E atât de plăcut să-L slujeşti pe Dumnezeu de aici. Aerul curat, liniştea pădurii şi suspinul apei de aici. Copacii, în freamătul lor lin, îi cântă Făcătorului. Vânturile foarte subţiri şi line îi cântă Făcătorului. Apa cântă Făcătorului şi noi, oamenii, cântăm Făcătorului nostru. Este o simfonie foarte frumoasă să slujeşti în pădure. Când stăteam de vorbă cu Dumnezeu copilăriei mele, adolescenţei mele, atuncea îi spuneam că dacă binecuvântează să fiu preot o să-I slujesc în pădure. I-am spus aşa, «să ştii că mă voi întoarce şi voi sluji în pădure». Şi vreau să spun că s-a  ţinut de cuvânt şi mi-a însoţit paşii vieţii permanent”, a declarat părintele. „Altar” în pădure i-a fost de fiecare dată câte o piatră, iar „biserică”, întreaga pădure.  „Vă spun aşa. El a pus piatra asta aici şi când a pus-o el ştia că eu voi veni şi o să văd piatra cu siguranţă. De când o fi aşteptat ea să-i vină rândul să fie piatră de altar. Şi într-adevăr m-am întors în păduri, şi am slujit în păduri, şi mi-am săturat inima şi fiinţa. Şi când o să merg la Dumnezeu o să-I spun că am făcut liturghie şi în păduri”.

Mâine va fi condus pe ultimul drum
Sicriul cu trupul părintelui Gheorghe Colţea a fost depus duminică, 18 septembrie, la Biserica parohiei din Moeciu de Jos, acolo unde a slujit altarul străbun. În această seară va fi al de-al doilea priveghi.
Marţi, 20 septembrie, la orele 13.00 va fi Slujba Înmormântării condusă de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Laurenţiu Streza.
Dumnezeu să-l odihnească!