A mâncat câini și a băut lapte de iapă

Deși mulți se îndoiau de reușita lui, brașoveanul Dan Honciuc (foto), cel care a pornit cu motocicleta în jurul lumii, a intrat ieri dimineață, la ora 03.00, în Brașov. Obosit, rănit, însă încununat de succesul de a face pentru prima dată ceea ce nimeni nu a reușit până acum. Deși a trecut și prin momente foarte grele, nu s-a gândit să renunțe nicio clipă. De patru ori a fost nevoit să își desfacă motocicleta, o dată a fost cât pe aci să o abandoneze în Alaska. A mers pe motocicleta chiar cu mâna în ghips. S-a confruntat și cu problemele birocratice la granițele anumitor țări. Nu a scăpat nici de delicatese culinare mai puțin obișnuite, cum ar fi carnea de câine. Însă a avut parte și de momente plăcute și per ansamblu, experiența aceasta a fost „savurată” din plin. A fost însoțit și de o… autostopistă În urmă cu fix trei luni, pe 27 mai, brașovenii Dan Honciuc și Cristina Banciu se înarmau cu mult curaj și multe hărți și porneau la drum pe motocicleta KTM LC4 LSE Military, botezată „Antilopa Gnu”. Conform planului lor, ar fi urmat să ajungă mai întâi în Bulgaria, în Turcia (Ararat), apoi prin regiunea Caucazului (Georgia – Armenia – Azerbaidjian). Au trecut și printr-o parte a fostei URSS (Turkemenistan – Uzbekistan – Kazahstan – Rusia (Regiunea Altai), după care au ajuns în Mongolia, considerată piatra de încercare a călătoriei. A urmat apoi Coreea de Sud. Intenția lor era chiar de a atinge Alaska, urmând ca de acolo să treacă în Canada și apoi în SUA. Ultima parte a concediului a revinit pe continentul european, în Anglia – Norvegia – Danemarca – Germania – Austria – Ungaria și din nou în România. Pe o bucată de drum, Dan a fost însoțit de Cristina, până în Azerbaidjian, după care a mers singur până în Alaska. „Cristina m-a însoțit aproximativ 8.000 de km, după care în Alaska a venit un alt prieten, Petre Panache, cu care am mers aproape 5.700 de km. De asemenea, în Rusia am mai avut ca însoțitor o autostopistă, pentru vreo 500 de km”, relatează brașoveanul. Și-a tăiat ghipsul de la mână după trei zile Aventura lui a însemnat, printre altele și câteva probleme medicale. Prima, cea din Kazahstan, a venit în urma „degustării” unei delicatese culinare mai … inedite – carne de câine. „Am avut o indigestie în Kazahstan, iar motocicleta era bucăți. Aproape două zile corpul a refuzat aproape orice. Indigestia a fost din cauza cărnii de câine pe care am mâncat-o. Este ciudat într-adevăr, dar într-o astfel de călătorie totul ajunge să fie normal. O vreme poți să faci nazuri culinare, dar apoi îți dai seama că ai nevoie de anumiți nutrienți și trebuie să mănânci ceva. Am mai fost nevoit să mănânc de exemplu lapte de iapă și tot soiul de iaurturi”, povestește Dan Hon-ciuc. După acest episod au urmat trei zile de „oblojeli” cu alifiile sovietice, deoarece căzuse foarte rău, iar motocicleta practic venise peste el. „În Mongolia am avut o căzătură zdravănă și trei zile și trei nopți a trebuit să fac pauză. M-am tratat într-un soi de hotel, ca să-i zic așa, cu tot felul de ierburi și alifii sovietice, că nu era nimeni care să mă poată ajuta și îmi era greu să mă mișc atunci. Am crezut că mi-am rupt piciorul, mă durea spatele, șoldul”. Însă cea mai tare încercare pentru el a fost Siberia. „În Siberia am avut o fractură la cot, mi-am pus mâna în ghips și deși trebuia să stau două săptămâni, l-am tăiat după trei zile. Mă durea foarte tare brațul, dar am luat calmante, antiinflamatoare, am strâns din dinți și am mers mai departe”. Cât pe aci să revină în țară cu număr de Alaska Motociclistul brașovean a povestit ieri și câteva din pățaniile „Antilopei Gnu”, pe care a fost la un pas să o abandoneze în Alaska. „Probleme tehnice au fost mai întâi în Kazahstan, unde a trebuit să schimb o piesă, pentru care a trebuit să mă întorc vreo 250 de mile înapoi în Rusia. Am pus-o într-un camion, am ajuns acolo, am schimbat piesa și apoi am plecat mai departe. Apoi în Canada, în Ontario era posibil să îmi sară roata din spate, însă am văzut problema la timp. Au mai fost apoi probleme în Mongolia și de două ori în Alaska. Aici, la un moment dat, era cât pe aci să schimb motocicleta. Planul era să vin la anul după ea înapoi și să cobor prin America de Sud. Tranzacția aproape că era încheiată pentru o altă motocicletă, însă am reușit până la urmă să fac rost de piesa care îmi trebuia și am plecat amândoi la drum. Altfel m-aș fi întors în țară cu o motocicletă cu număr de Alaska”. Probleme la granița cu Turkmenistanul „Am avut probleme la intrarea în Azerbaidjan. Am avut un interviu de vreo oră cu grănicerii, pentru că noi (Dan și Cristina – n.r.) am violat terito-riul armean. Ne-au întrebat de ce am intrat aici și după vreo oră ne-au lăsat să plecăm. Probleme la graniță au mai fost în Turkmenistan, după vreo șase ore de așteptat. Însă oamenii ăia chiar munceau, nu stăteau. Am avut de completat o grămadă de hârtii, de completat în registre. În mod normal, aici trebuie să ai un ghid pe care să-l plătești, însă noi nu am vrut ghid. Ni s-a mai dat apoi un traseu pe care trebuia să-l urmăm și normal că nu l-am respectat și am mers pe unde am vrut”. Impresii adunate Toate țările prin care a trecut l-au impresionat într-un fel. „Georgia este o țară extraordinar de liberală. Poți să le zici oamenilor de acolo orice și foarte puțin au durat și formalitățile vamale acolo. În Armenia, în schimb, totul a fost diferit. Este o țară care a stat multă vreme sub război, unde rata șomajului este cam de 80% și asta se vede în atitudinea oamenilor. Sunt nedeciși și obosiți, chiar aș putea să o numesc o țară cu oameni cu creierul obosit. Refuză să vorbească, refuză să gândească: îi întrebam: drumul ăsta se desparte, ca să ajung într-o parte, pe unde ar trebui să o iau? Mi se spunea că dacă nu vorbesc rusește nu mă pot ajuta. Vorbeau în rusă și bineînțeles că înțelegeam. Am reușit să înțeleg rusa destul de binișor, mai ales după accidentul din Siberia, când am pus motocicleta în camion și m-am întors cu camionagiul. În SUA în schimb, oamenii ăia au încredere totală în motocicliști: doar 20 de minute am stat pentru formalitățile la motocicletă. Nu s-a uitat nimeni la ea, deși era plină de gângănii din Mongoliași era foarte murdară. Pentru Europa însă a trebuit să o spăl. Nu puteam ajunge așa. Armenia și Kazahstan nu m-au încântat prea mult, dar ambele seamănă unor perioade din trecutul nostru nu foarte îndepărtat, așa că i-am înțeles. În America de Nord iarăși a fost drăguț. Ei nu prea sunt obișnuiți cu motocicletele enduro și se pare că Antilopa Gnu avea un efect de OZN, ba mai mult era și destul de hârșâită”. În Mongolia a fost nevoit să meargă prin stepă La plecare, Dan Honciuc afirma că Mongolia probabil va fi partea cea mai dificilă a călătoriei sale. Și nu s-a înșelat. „Acolo este într-adevăr o problemă cu drumurile, cu comunicarea și nu prea sunt spitale. Cel mai bine acolo este să mergi prin stepă, există, este adevărat, un fel de cărări, însă acestea se schimbă în funcție de cursul apei, deci nu sunt prea sigure și te pierzi. Mongolia nu prea are drumuri, cred că are vreo 200 de km de asfalt, iar eu am mers vreo 2000. Aici m-am și lovit foarte rău. Însă, deși nu existau multe spitale, nu am avut niciodată în minte opțiunea de a mă întoarce. Poate și asta a contribuit la reușita mea. Mai bine m-am îngrijit singur și am strâns din dinți, dar am plecat mai departe”. O călătorie de 20.000 de euro Toată această aventură a însemnat pentru Dan Honciuc o cheltuială de 20.000 de euro, cam cât afirmase la plecare că va cheltui. A mai însemnat și câteva răni, și oboseală acumulată. Însă Dan Honciuc spune că a meritat. „Eram convins că voi reuși să fac acest lucru. Acum mă simt obosit și vreau să mai lucrez câteva luni, așa, ca să mă odihnesc, și să-mi dau seama cum m-a schimbat sau dacă m-a schimbat călătoria asta. A meritat oricum. As mai face oricând asta sau dacă aș putea să mă întorc cu trei luni înapoi și m-aș întreba dacă aș mai face lucrul ăsta, aș spune da, cu siguranță. Am învățat în primul rând din această călătorie să prețuiesc educația. Este important ca oamenii să fie educați. Dacă vrem să creștem o țară, trebuie să ne creștem mai întâi oamenii. Și aici vorbesc chiar și de cei 7 ani de acasă. După ei pot veni și alte lucruri”, afirmă Dan. Acum brașoveanul are în plan să scoată un calendar, pe care să fie postate imagini din călătoriile sale. Deocamdată mai are de scris la jurnalul pe care l-a ținut în timpul călătoriei.