A iubit muntele, l-au iubit şi montaniarzii: A murit nea Killy, Dumnezeu să-l odihnească!

Rolf Truetsch, cabanierul din Postăvaru, cunoscut de toată lumea drept nea Killy, a trecut la cele veşnice. Nu există iubitor al muntelui care să fi trecut prin masivul Postăvaru şi care să nu fi auzit de nea Killy, care, de zeci de ani, locuia departe de tumultul oraşului, într-o zonă nu foarte prietenoasă, dar de o frumuseţe uluitoare, aşa cum a fost şi omul Rolf Truetsch.
De altfel, când au auzit că nea Killy are nevoie de sânge, jandarmii montani, salvamontiştii, iubitori ai muntelui au mers şi au donat sânge. Din păcate, medicii nu au mai putut face nimic şi nea Killy a ajuns în lumea celor drepţi.
„Dragi prieteni... Deşi ne este greu să găsim cuvintele dorim să vă anunţăm că tatăl nostru, Rolf Truetsch - Killy, a părăsit această lume. Killy a fost un tată iubitor,  prietenul vostru şi un om drag tuturor. Suntem convinşi că împărtăşiţi  sentimente triste, dar în aceste momente de doliu, am aprecia foarte mult dacă veţi fi discreţi cu mesajele şi apelurile. Vă mulţumim frumos tuturor pentru gândurile bune şi toate eforturile pe care le-aţi depus în încercarea de a-l ajuta”, aşa au dat Braşovului, vestea tristă, cei din familie, duminică seară, în jurul orelor 20.30.
Sute de mesaje de rămas bun s-au scris de atunci pe internet, iar pentru aproape toţi „Postăvarul şi Poiana sunt de neînchipuit fără el, iar de cabana nici nu mai vorbesc”.
Cum era nea Killy? „Acum câteva săptămâni l-am chemat şi că de obicei a venit, să «deszăpezim» traseul teleschiului Ruia” - acesta era Killy. „Fiind legaţi de munte, de Poiană şi Postăvarul, am ales să rămânem să lucrăm aici şi aşa am fost pe rând instructori de echitaţie, «pionieri» ai windsurfului în Ardeal, petrecând multe veri la Baza Nautică de la Moacşa (un container forestier), după care Killy s-a «aşezat» o perioadă la «Caraiman» păstorind ani de zile «turme» de turişti englezi devenind unul dintre cei mai apreciaţi tehnicieni de schi, am fost «comandanţii» lacului din Poiană, ghizi, şi ce Dumnezeu n-am mai fost în acele vremuri. Pe unde a fost Killy a lăsat o «urmă frumoasă», asemenea celei pe schiuri… cele mai frumoase urme fiind totuşi minunile de fete pe care le are! Acum câteva săptămâni l-am chemat şi că de obicei a venit, să «deszăpezim» traseul teleschiului Ruia, unde am petrecut câteva ore bune încheiate cu satisfacţia comună de a fi făcut ceva bine în munte… Acesta era Killy… Aşa încât eu rămân să cred că el a plecat într-o binemeritată vacanţă, după o viaţă de muncă, de unde va apărea cu zâmbetul lui contagios, cu vocea lui gravă şi inconfundabilă… Pe curând, prieten drag…”, a transmis ieri Emil Fărcăşanu, un decan al monitorilor de schi din Poiană, pe pagina sa de Facebook.
„Staţiunea Poiana Braşov este în doliu, Rolf Truetsch, Killy, ne-a părăsit mult prea devreme. A fost şi va rămâne pentru totdeauna inima muntelui. Schior desăvârşit, mentor pentru mulţi sportivi şi un pasionat om al muntelui. Zâmbetul său molipsitor, vorbele sale înţelepte, ajutorul necondiţionat pe care îl oferea tuturor şi ospitalitatea cu care fiecare dintre noi eram întâmpinaţi la Cabana Postăvarul ne vor lipsi cu desăvârşire”, transmite şi echipa Centrului Naţional de Informare şi Promovare Turistică (CNIPT) Poiana Braşov.
În cazul în care Cabana SKV Postăvarul ar fi o persoană, nea Killy ne spunea că „ar fi o persoană aşezată, la locul ei,  care, din când în când, îşi schimbă înfăţişarea în funcţie de sezon, de vreme. Pe scurt, ar fi un om al muntelui, serios şi respectuos cu natura”.
Dumnezeu să-l odihnească!