A fost – în sfârșit - descoperită gena prostiei!

A fost descoperită gena prostiei – titrează ziarele, anunțând una dintre cele mai importante realizări ale biologiei modiale. S-a demonstrat științific că starea de prostie este genetică – poate chiar ereditară – și se datorează unei particule care se înfiltrează hoțește în ADN-ul nostru cel de toate zilele. Asta înseamnă două lucruri: primul că te naști prost și al doilea, că nu te poți vindeca de această, să-i zicem, boală. Doar dacă cercetătorii, în râvna lor pentru cauze nobile, nu vor descoperi și modalitatea prin care gena asta păcătoasă poate fi înlăturată sau înlocuită nanotehnologic. Cu gena deșteptăciunii, de pildă, numai că asta nu a fost încă descoperită. Această revelație științifică este valoroasă și din alt punct de vedere. Stabilește, fără nici un dubiu, că prostia nu este molipsitoare și, deci, nu poate fi transmisă de la un individ la altul prin strângere de mână, respirarea aceluiași aer, sărut ori – cine știe? – contact sexual. Faptul că se înregistrează existența concentrată a mai multor proști în aceeași grupare umană nu poate fi pusă decât pe seama întâmplării sau a unei atracții misterioase care se manifestă între posesorii aceluiași tipar al ADN-ului. Cel mai bun exemplu în acest sens ni-l oferă actualul Executiv și conducerile politice ale majorității instituțiilor statului. Fără a ști ce și cum e cu prostia din punct de vedere științific, observatorii au definit guvernul condus de dl Boc ca cel mai prost din istoria de 20 de ani a democrației române. Indicele de prostie colectiv este rezultanta indicilor individuali. După recenta remaniere, acesta s-a consolidat, prin venirea a vreo 4 sau 5 noi miniștri care se încadrează perfect în această categorie. La rândul lor, miniștrii proști au asigurat continuitatea calității prin numirea în funcții de conducere a unor personaje luate de pe la coada vacii pentru a fi promovate și răsplătite pentru devotamentul electoral. Un lucru rămâne neclarificat: dacă și hoția este determinată de vreo genă! Pentru că, în mod constant, eșaloanele de proști sunt dublate de cele de hoți – cei care au îndemânarea nativă de a subtiliza tot ce poate fi subtilizat, de regulă cu acoperirea legalistă a proștilor. Dubiul este legat de faptul că hoția ar putea fi încadrată mai degrabă în categoria talentelor, care se exersează și se amplifică, în timp ce prostia este constantă ca valoare. Un prost nu poate deveni, cu timpul, mai prost sau mai puțin prost. Pe când un hoț ... Prostia și hoția – sunt două componente de bază ale vieții politice și studiile care se fac asupra lor pot aduce clarificări semnificative asupra evoluției (sau involuției) societății.