A făcut 4 ani de puşcărie pentru jurnalul de elevă, în care critica comunismul. Galina Răduleanu, fost medic în Poiana Mărului: în clasa a IX-a şi a X-a ni se predau biografia lui Stalin şi istoria URSS

Galina Răduleanu, fost deţinut politic (a petrecut patru ani la Jilava, Oradea şi Arad) a fost prezentă la finalul lunii aprilie la fosta închisoare Piteşti la expoziţia „Poloneze şi românce care au schimbat lumea”. La 88 de ani şi originară din Bălţi, Galina Răduleanu are o poveste de viaţă dură şi demnă de un roman.
Galina Răduleanu, medic psihiatru, a fost invitat special la expoziţia de la fosta închisoare Piteşti pentru că, după cum spun organizatorii, „în timpul regimului comunist, ea şi multe alte femei, au demonstrat curajul şi demnitatea de care sunt capabile femeile, luptând alături de bărbaţi împotriva injustiţiei şi a crimei comuniste”.
Pârâtă de o colegă de clasă din liceu, Galina a fost trasă la răspundere pentru deţinerea unui jurnal în care îşi nota păreri considerate „duşmănoase” la adresa regimului. A fost eliminată definitiv din liceu la 17 ani. A reuşit totuşi să reia şi să finalizeze studiile liceale în Lugoj şi apoi absolvă cursurile Facultăţii de Medicina din Cluj. A fost arestată pe 23 septembrie 1960 în Poiana Mărului, unde profesa ca medic şi dusă la Braşov, apoi la Uranus. Avea doar 27 de ani.
Tatăl său, Boris Răduleanu, era deja arestat din martie 1960. În urma procesului a fost condamnată la 7 ani de închisoare. În acelaşi proces au fost condamnaţi şi tatăl, fratele şi verişoara Galinei. Trece prin închisorile Jilava, Oradea, Arad. A fost eliberată în 1964, iar în prezent locuieşte în Bucureşti. Tatăl său a petrecut patru ani în teribilele închisori de la Jilava şi Aiud şi s-a stins din viaţă în decembrie 1990.

Cum l-a criticat pe Stalin
„Am trăit această oroare care se numeşte comunism. Copil fiind, am ştiut că este ceva care este îngrozitor. După 1946, când comuniştii au venit la putere prin fraudarea alegerilor, noi eram deja în România. Eu am simţit nevoia să fac într-un fel ceva, să mă manifest ca atitudine. Nu puteam să stau pasivă. În clasa a IX-a şi a X-a, când am ajuns în Bucureşti şi ni se predau biografia lui Stalin şi istoria URSS, eu am luat un caiet şi am început să scriu despre aceste lucruri pe un ton vehement şi foarte critic. Acest caiet a fost furat de secretară şi dus la directoare. Iar directoarea, după ce a citit caietul meu cu scrieri politice, a fost obligată să cheme o inspectoare de la Minister. Directoarea m-a întrebat ce părere am despre Stalin. I-am răspuns că nu l-am cunoscut personal. Iar pe baza acestor scrieri din 1950 am fost eliminată pentru totdeauna din toate şcolile din România. Aveam 17 ani, nu terminasem clasa a X-a şi viitorul meu nu suna deloc bine”.
A intrat în rândurile clasei muncitoare, a lucrat ca magazioneră la o tipografie, după care un prieten al tatei i-a cerut certificatul de absolvire a opt clase. Cu acel certificat a dat seral şi s-a apucat să facă din nou liceul. Cu diploma de absolvire s-a înscris la Facultatea de Medicină de la Cluj. A absolvit-o şi a fost repartizată la ţară. Numai că în 1960 tatăl său a fost arestat.
„Tatăl meu, în Basarabia, a avut un ziar în care scria articole de credinţă şi împotriva bolşevismului ateu. Aceste articole articole au constituit ulterior un cap de acuzare ce au dus la o condamnare de 10 ani de închisoare”, povesteşte Galina Răduleanu. Totul a fost confiscat, iar în casa familiei au fost găsite caietele Galinei Răduleanu în care îşi spunea opiniile critice legat de comunism.
În baza acestor caiete a fost arestată, fiind acuzată de uneltire împotriva regimului. Când a ajuns în beciurile Securităţii, anchetatorul, care aflase toată biografia sa, a căutat-o pe directoare şi i-a spus doamnei Galinei: „Cum ne-ai scăpat nouă atunci?” A ajuns în închisoare, fiind condamnată la şapte ani de detenţie. A petrecut în total patru ani în închisoare.

Jilava, „o închisoare sinistră”
„Jilava a fost o închisoare sinistră. Din fericire, am stat doar câteva luni de zile acolo. Erai cumva îngropat acolo. Acolo nu exista decât un singur anotimp: frigul. Chiar dacă era vară, stăteai cu pulovărul pe tine şi dârdâiai de frig pentru că stăteai sub pământ. Nu vedeai nimic altceva decât celula şi gratiile. Închisoarea a determinat trăiri interioare de o frumuseţe şi o înălţime la care în viaţa de toate zilele nu ai fi ajuns. Prin această suferinţă, ajungeai la ceva ce nu se poate explica”, mai spune Galina Răduleanu.
Fosta deţinută politic face o mărturisire tulburătoare: „Nimeni dintre cei care au fost în închisori în aceea perioadă cu mine, nici cei torturaţi teribil, nu şi-a urât torţionarii. Nici gardienii nu au fost urâţi, chiar dacă au fost nişte criminali. Am suferit, dar era o durere mută, o dramă nemărturisită la fiecare dintre noi”
Galina Răduleanu şi-a publicat memoriile în 2017 la Editura Manuscris, într-o carte intitulată „Repetiţie înainte de moarte”. „Am scăpat de comunişti, dar nu de comunism, pentru că urmaşii au aceeaşi mentalitate, genetic. Românul nu mai este acelaşi. Comunismul există şi prin indiferenţa noastră faţă de patrie şi faţă de cel de lângă noi. Trăim într-o amoralitate, nu avem simţ moral. Dacă am avea simţ moral, DNA ar şoma. Simţul moral trebuie deşteptat din primii ani de şcoală”, precizează Galina Răduleanu.