8 preparate ciudate de care nici nu ai auzit

Puţine mai sunt zonele în care se pregăteşte mâncarea ca pe vremea străbunicii. Bucătăria românească veche era bogată în legume şi cereale, se gătea totul cu bunătăţi din gradă, cu păsări şi vite crescute pe lângă casă. Pe ici, pe colo, pensiunile tradiţionale încearcă să readucă în meniul oferit turiştilor preparate vechi, cu nume ciudate sau comice, dar cu un gust deosebit. Dacă ai şansa să guşti dintr-o porţie de clepezeu sau din nişte curechi cu tăieţei, nu refuza! S-ar putea să vrei şi tu reţeta să le pregăteşti acasă!

Clepezeu, un fel de păsat delicios cu caş
Este un preparat specific Ardealului, dar care se pregăteşte foarte uşor, din ingrediente simple pe care s-ar putea să le ai deja în cămară. Clepezeu se face din caş dulce, mălai şi untură. În unele zone, untura a fost înlocuită cu unt, pentru un gust mai dulce.
Se încinge untura în cratiţă şi se adaugă caşul proaspăt (250 gr) care se căleşte bine până se topeşte şi devine un fel de pastă cremoasă. În această brânză topită şi fierbinte se presară mălaiul (100 gr) şi se amestecă bine cu o lingură de lemn până când se găteşte bine mălaiul. Se serveşte cald cu un pahar mare de lapte bătut.

Mâncărica de brozbe
În Banat, bucătăria românească este deosebit de delicioasă şi foloseşte legume pe care românii din sudul ţării le gătesc mult mai rar. Aşa sunt brozbele care sunt de fapt bulbii rozalii de napi. Aceste legume uitate în zilele noastre, erau folosite mult mai des în bucătăria românească veche. Napii şi modul lor de preparare au venit, probabil, la noi în ţară pe filieră grecească, au numeroase beneficii pentru organism şi un gust dulceag.
Mâncarea de brozbe se face de fapt din napi daţi pe răzătoarea mare, căliţi în ulei sau untură cu ceapă şi apoi gătiţi la foc potrivit cu bucăţele de carne de porc. Spre final, mâncarea se îngroaşă cu făină şi se serveşte caldă cu o lingură mare de smântână.
Vei rămâne surprinsă de gustul acestui preparat, pentru că napii sunt mai dulci şi mai gustoşi decât cartofii. Iar gospodinele recomandă napii cu pulpa albă, suculentă şi coaja mov sau rozalie.

Curechi dulci cu tăieţei
Pentru cine nu cunoaşte regionalismele de prin Ardeal, curechi este un termen vechi pentru varza dulce de vară. Iar combinaţia de varză călită cu tăieţei este deosebit de gustoasă, mult mai gustoasă decât varza cu orez. Dar este necesar că tăieţeii să fie făcuţi în casă, din cocă bună şi dulce, uscaţi la soare.
Frunzele de curechi se taie fâşii subţiri, se sărează apoi se amestecă bine cu o lingură mare de lemn, să intre sarea bine în varză. Apoi varza se căleşte în ulei şi ceapă şi se lasă la înăbuşit la foc potrivit, sub capac. Nu se adaugă deloc apă, poate doar o lingură de supă.
Între timp, se pregătesc tăieţeii şi după ce se usucă bine, se fierb în apă clocotită cu sare timp de vreo 20 de minute. Apoi, se adaugă peste varza călită, se pun condimente şi se amestecă bine la foc potrivit, să se pătrundă tăieţeii de gustul bun. Este un preparat cu adevărat simplu, ieftin şi delicios, aşa cum ştiau bunicile se facă.

„Puţişoare” cu mac, un desert de pe vremuri
Chiar dacă ne face să roşim, numele acestui desert este cât se poate de sugestiv. Surprinzător, este şi un desert gustos, asemănător cu găluştele. Aluatul se face din cartofi albi, făinoşi, cu un ou, griş, făină şi unt. Se obţine un aluat uşor lipicios din care se modelează un fel de „degeţele” lungi de vreo 7 – 8 centimetri pe care bătrânii mai haioşi le numeau „puţe” sau „puţişoare”.
Aceste degeţele se fierb în apă clocotită, până se ridică la suprafaţă, ca la mucenici, apoi se călesc în unt topit şi se presară din belşug cu mac şi zahăr pudră. Când se răcoresc sunt numai bune de servit lângă o cană de ceai.

PREPARATE RITUALICE DIN BUCĂTĂRIA ROMÂNEASCĂ VECHE
Sângeretele
Dacă mâncare de napi sau „puţişoare cu mac” nu prea mai găteşte nimeni, de sângerete am auzit mai recent şi gospodarii de la ţară, amatori de ”porcării” picante, încă îl mai pregătesc de Crăciun. Sângeretele este un soi de cârnat iute şi acrişor la care se pune mult sânge de porc proaspăt adunat când se taie porcul înainte de Crăciun. Carnea de porc se taie cubuleţe şi se fierbe cu tot felul de condimente, apoi se dă prin maşină cu şuncă şi şorici. Se adaugă cuişoare, mult piper aromat şi sânge de porc, se umplu maţele de porc şi cârnaţii obţinuţi se fierb aproximativ o oră. Aşa se face sângeretele care capătă o culoare roşu închis, este un cârnat vârtos, acrişor, numai bun de afumat şi de gustat cu pâine coaptă în zilele reci de iarnă. Se spune că este bine să mănânci sângerete în fiecare iarnă, să capeţi putere şi să îţi primeneşti sângele vlăguit peste iarnă.

Rotogoale de berbec
În preajma Sibiului, unde erau înainte vreme sute de familii de oieri, când se sacrificau berbecii toamna, nimic nu se arunca! Nici fuduliile! Ciobanii spălau bine testiculele de berbec, le împănau cu slăninuţă şi usturoi şi le frigeau la tigaie sau pe grătar. Se serveau stropite cu vin şi cu mămăligă fierbinte. Aceste rotogoale de berbec se pregăteau adesea toamna, după ce se trăgea şi vinul nou. Iar bărbaţii erau încredinţaţi că vor căpăta mai multă putere şi virilitate consumând testiculele de berbec.

Laptele de bou
Un alt preparat straniu de prin zona Munţilor Apuseni se făcea cu lapte şi seminţe de dovleac. Miezul seminţelor se prăjea şi se pisa mărunt, până se obţinea o făină. Această făină se adăuga în lapte cu puţină sare şi se amesteca uşor până se îngroşa. Poate că ieşea un fel de ciulama cu gust de seminţe prăjite, dar se pare că era gustos. Laptele de bou se mânca lângă o porţie de mămăligă aburindă şi se pregătea mai ales pentru durerile din gât şi din piept. Reţeta lui a fost culeasă de Radu Anton Roman care menţiona în cartea sa „Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti” că s-ar fi păstrat din timpurile medievale.

Păpuşile de dragavei
Tot în cartea regretatului Radu Anton Roman este scrisă o altă reţetă ritualică din bucătăria românească veche. Reţeta pare de-a dreptul stranie, ba chiar vrăjitorească. Este vorba despre păpuşile de dragavei. Aceste păpuşi se pregăteau în Oltenia din frunze de ştevie. Se făceau mici păpuşi din frunze, bine legate la un capăt, care se frigeau la jar. Se curăţau de frunzele arse, iar frunzele moi de la interior se amestecau cu ardei iute tocat şi cu o zeamă acrişoară din morcovi şi ceapă. Se adăuga şi oţet la zeamă, să fie cât mai picantă. Se mânca, bineînţeles, cu mămăligă. Nu se mai ştie azi care era rolul acestor păpuşi din ştevie, dar în mod cert reţeta a fost furată din ritualurile magice. Poate că păpuşile acestea arse la jar şi amestecate bine cu ardei iute erau duşmanii de care trebuie să te păzeşti!