75 de ani de funcționare a Depoului de Locomotive Brașov pe actualul amplasament. Dat în folosinţă pe 20 decembrie 1949, în cinstirea aniversării zilei de naştere a lui Iosif Vissarionovici Stalin

Dezvoltarea urbanistică a Brașovului în perioada interbelică a determinat gândirea unor soluții de amplasare corespunzătoare a unităților feroviare locale într-o zonă care să permită extinderea acestora.

„Pe o suprafață destul de mică erau înghesuite gara, depoul, districtele şi atelierele principale. Din această pricină, foarte rar se întâmpla ca atmosfera din jurul gării să fie limpezită de norii groşi de fum de la depou şi ateliere. Gara şi casele din întregul cartier păreau vopsite înadins în culoarea fumurie. Gospodinele nu-şi puteau niciodată usca rufele afară, de teama zgurii şi a fumului, iar grădinile de zarzavat sufereau de acelaşi necaz.” (Universul, 29 iunie 1946).

Pe de altă parte, depoul existent fiind neîncăpător, făcea ca plusul de locomotive necesar traficului să fie remizat sub cerul liber și tot în aceste condiții se executau și reparațiile și întreținerea locomotivelor. Toate acestea determinau problema construirii unui nou depou de locomotive, mai mare, mai bine utilat și plasat undeva la marginea oraşului.

Urmare bombardamentelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, gara, depoul și atelierele principale de la Brașov au suferit distrugeri însemnate. După 23 August 1944, atât alimentarea frontului de apus, cât și refacerea economiei naţionale, puneau probleme deosebite transportului pe calea ferată. În Depoul de locomotive Brașov, condiţiile de echipare, întreținere şi reparare a locomotivelor nu puteau satisface cererile solicitate de programul de circulație. Când s-a trecut la refacerea infrastructurii feroviare, conducerea C.F.R. a optat pentru construirea unui triaj nou și a unui depou, amplasate de-a lungul șoselei spre Sfântu Gheorghe.

Individualizat prin imensele arcade cu o deschidere de 120 m, depoul (pe atunci denumit remiză) era prezentat, în presa vremii, în felul următor: „Remiza de locomotive are 32 de canale a câte 50 m pentru gararea locomotivelor în timpul cât acestea stau în depou. Numărul de locomotive ce pot fi adăpostite în același timp în remiză este de 64. Construcția se compune din remiza propriu-zisă având o lungime de 130 m, o lățime de 36-50 m și o înălțime medie de cca 11 m, precum și dintr-o serie de clădiri anexe ce servesc drept ateliere, magazii, birouri, vestiare etc. Aceste anexe sunt așezate în exterior pe cele două laturi lungi ale remizei și au o înălțime de 10 m. Suprafața totală clădită este de cca 16.000 m. Este vorba deci de cea mai mare remiză de locomotive din Sud-Estul Europei” (Argus, 4 decembrie 1946).

Darea spre folosinţă a depoului (20 decembrie 1949) s-a făcut într-un cadru festiv şi a fost legată de cinstirea aniversării zilei de naştere a lui Iosif Vissarionovici Stalin. La inaugurare au participat un mare număr de muncitori şi tehnicieni, mecanici, cadre tehnico-inginerești, reprezentanți ai conducerii locale și centrale C.F.R., oficialități sindicale și politice.

Greutăţile mari ivite cu ocazia mutării au fost răsplătite din plin de noile condiţii de activitate create de moderna și impunătoarea construcție a depoului, compartimentată în funcție de nevoile impuse de activitatea de întreținere şi reparare a locomotivelor şi instalaţiilor pentru realizarea proceselor tehnologice de reparare şi echipare a locomotivelor.

Destul de încăpătoare, construcția a permis să se creeze spații de lucru pentru spălarea locomotivelor, pentru efectuarea reparațiilor programate şi neprogramate în condiții corespunzătoare de muncă. Atelierele anexe aşezate după un rațional flux tehnologic și dotate cu utilaje și instalații perfecționate, permiteau ca locomotivele să fie imobilizate un timp minim la reparaţii. Până și locomotivele din parcul de rezervă erau conservate într-unul din compartimentele remizei care permitea menținerea lor într-o stare corespunzătoare, pregătite pentru a face față sporului de trafic de la o perioadă la alta.

Această construcție maiestuoasă (arh. Florin Simionescu și ing. Nicolae Mihăilescu), de la 1 mai 1950 – când mutarea a fost terminată – a primit denumirea de Depoul Timiș-Triaj.

Pe lângă măreția construcției, hărnicia şi priceperea salariaților acestei unități au făcut din Depoul Braşov, unul din cele mai renumite din ţară şi chiar din Europa, fiind apreciat de toate delegațiile străine care l-au vizitat.

Amplasat la intersecția a trei importante axe feroviare, cu legături directe către principalele zone ale țării, la baza secției de remorcare cu cea mai mare declivitate (Brașov-Predeal), depoul a beneficiat de prioritate în dotarea cu primele locomotive Diesel-electrice (5 septembrie 1959) și apoi electrice (29 noiembrie 1965).

Paralel cu întreţinerea şi exploatarea noilor locomotive, se desfăşura şi acțiunea de specializare a personalului de locomotivă și atelier, preocupare permanentă din partea inginerilor şi tehnicienilor ramurii de tracțiune, care s-au străduit să pătrundă cât mai adânc şi mai repede în tainele construcţiei şi exploatării acestor locomotive, pentru ca, la rândul lor, să poată forma cadrele de execuție necesare exploatării. Nu întâmplător unitatea a purtat de-a lungul timpului denumirea de școală a depourilor.

Urmare măsurilor de modernizare a transportului feroviar, Depoul Brașov primeşte în parc prima locomotivă Diesel-hidraulică de 450 CP la 20 ianuarie 1967, destinată lucrului la manevră.

În acest fel, depoul îşi schimbă total structura parcului de locomotive, renunțând la locomotivele cu abur, care trec în inventarul altor depouri.

În anul 1973 la Depoul C.F.R. Braşov a fost dată în folosinţă o platformă de lucru denivelată pentru repararea locomotivelor Diesel-hidraulice. Această platformă era unică în ţară la acea vreme.

Începând cu anul 1975, au fost demarate ample lucrări de modernizare, constând în refacerea pardoselii în toate halele, construcția canalelor cu buzunare – acolo unde era necesară revizia pe părțile laterale ale locomotivelor, – amplasarea de poduri rulante în toate halele, darea în folosință a cântarului electronic pentru echilibrarea sarcinii pe osii, a instalației de regenerare a uleiului de la transformatorul principal al locomotivelor electrice, platforme și scări de acces pe acoperișul acestora, platforme de acces în cabina și pe părțile laterale ale locomotivelor Diesel-hidraulice etc.

În anii 1981-1982 se mărește suprafaţa de lucru a depoului cu cca 3.000 m², prin extinderea în partea de vest a halei existente. În acest spațiu urma să fie construit Atelierul de rotărie, reparații de osii și probe transmisii hidraulice.

Înființarea Atelierului de reparații agregate (1991) și a Atelierului de rotărie (1997) a permis repararea unor agregate și rebandajări de osii, nu numai pentru necesitățile interne, ci și pentru alte depouri din țară.

Din zestrea depoului mai fac parte: un strung subteran Hegenscheidt (1998), cu comandă numerică, pentru reprofilarea roților la vehiculele feroviare (locomotive de toate tipurile – inclusiv tip Siemens –, automotoare, vagoane, utilaje de cale etc); o instalație de impregnare în vid a motoarelor electrice; un cuptor electric cu supravegherea temperaturii; un stand pentru probarea electromotoarelor de curent continuu și alternativ – ultimele trei realizate prin autodotare.

În perioada 2018-2020 s-a montat o instalație de depresat roțile de pe fusul de osie (pentru toate tipurile de locomotive, automotoare și vagoane) și un strung pentru pregătirea roților în vederea montării pe fusul de osie. De asemenea, s-a realizat o reabilitare a halei de la sectorul R.R. (reparații cu ridicare), inclusiv un pod rulant nou de 16 tone, în zona de vest a halei depoului.

Depoul Brașov efectuează reparații la locomotivele firmei Siemens, deși această societate avea posibilitatea să aleagă orice alt reparator.

Rezultatele deosebite și faima Depoului Brașov au fost rodul activității sinergice a salariaților din cele trei sectoare (industrial, reparații curente și exploatare), sub atenta coordonare a personalului de instruire și conducere.

La ceas aniversar, aducem elogiile noastre Depoului de locomotive Brașov și tuturor acelora care, de-a lungul timpului, au contribuit la dezvoltarea și ridicarea lui pe podiumul feroviar național.

Depoul de locomotive Brașov în anul 1948

(Sursa: colecția Radu Bellu)

Depoul de locomotive Brașov în anul 2024

(Sursa: internet)