500 de adrese din Braşov s-ar preta la „lift pe blocul comunist”. Ce condiţii tehnice ar trebui să îndeplinească imobilul pentru a intra în programul pe care-l va derula Ministerul Dezvoltării

Foto: Clădiri pentru care liftul trebuie construit în spatele blocului, diametral opus faţă de intrarea în scară.

Camera Deputaţilor a adoptat recent legea Programului Naţional de Accesibilizare a Locuinţelor „Lift pentru viaţă", proiect care promite să aducă ascensoare în blocurile de trei etaje sau mai multe, ridicate fără această dotare. Deşi intenţia legiuitorului este una de echitate socială, în special pentru persoanele vârstnice şi pentru cele cu mobilitate redusă, realitatea tehnică a fondului construit din România riscă să limiteze drastic numărul blocurilor care vor putea beneficia efectiv de program. Matei Sumbasacu, fondatorul asociaţiei Re:Rise şi inginer constructor specializat în analiza clădirilor cu risc seismic, explică care sunt principalele obstacole tehnice şi de ce legea, oricât de bine intenţionată, nu va putea fi aplicată tuturor imobilelor vizate.
Proiectul instituie un program multianual coordonat de Ministerul Dezvoltării şi de Ministerul Proiectelor Europene. Programul vizează condominiile cu 3 sau mai multe niveluri supraterane care nu au fost prevăzute cu lift încă din proiectul iniţial. 
Legea exceptează clădirile clasate sau în curs de clasare ca monumente istorice, precum şi pe cele încadrate în clasele de risc seismic RsI sau RsII. 
Finanţarea va proveni din fonduri europene, transferuri de la bugetul de stat şi, acolo unde este cazul, din bugetele locale sau contribuţii ale asociaţiilor de proprietari, prima etapă fiind un proiect pilot derulat pe 18 luni.

1. Lipsa spaţiului din jurul blocului
Legea presupune, în varianta ei tehnică, montarea lifturilor pe faţadele exterioare ale clădirilor. Asta înseamnă că orice bloc vizat trebuie să dispună de un spaţiu liber suficient în jurul său, o condiţie care nu se regăseşte peste tot. Sumbasacu trage un semnal de alarmă încă din start, explicând că această problemă nu este una nouă în domeniul consolidărilor seismice.
„Din punct de vedere tehnic, legea are mai multe limitări inerente. În primul rând, vorbim despre ascensoare care ar urma să fie montate în exteriorul clădirilor, pe una dintre faţade. Asta înseamnă că blocul trebuie să dispună de un spaţiu pretabil în jurul lui, o curte care să permită instalarea unei astfel de structuri. Acest lucru este posibil în unele cartiere rezidenţiale sau în cartiere-dormitor, însă foarte rar în zonele centrale ale marilor oraşe. Aceasta este prima limitare şi una foarte importantă. Fac o paralelă cu consolidarea seismică. Există o metodă de consolidare prin exoschelet, aflată acum în fază pilot în Bucureşti, iar principala limitare este exact aceeaşi: lipsa spaţiului perimetral necesar pentru montarea structurii exterioare", a explicat Matei Sumbasacu.

2. Intervenţiile asupra pereţilor exteriori
Chiar şi acolo unde spaţiul din jurul blocului există, problema nu se opreşte aici. Legarea unui lift exterior de clădirea existentă presupune, aproape întotdeauna, intervenţii asupra structurii, inclusiv asupra pereţilor exteriori, indiferent dacă noua construcţie este independentă sau alipită blocului. Inginerul insistă asupra faptului că fiecare astfel de intervenţie are nevoie de o expertiză tehnică separată, care să confirme sau să infirme fezabilitatea proiectului.
„A doua limitare ţine de structura clădirii. Chiar dacă liftul ar fi realizat ca o structură independentă, alipită construcţiei existente şi nu prinsă direct de aceasta, tot ar presupune intervenţii asupra clădirii, inclusiv asupra pereţilor exteriori. Din acest motiv, fiecare caz trebuie analizat separat. Nu se poate face o asemenea intervenţie fără o expertiză tehnică, iar concluzia acesteia va stabili dacă imobilul permite sau nu instalarea liftului", a subliniat analistul.

3. Accesul din holurile comune
Odată depăşite problemele legate de spaţiu şi de structură, mai rămâne o condiţie esenţială pentru ca un lift exterior să poată fi montat. Locatarii trebuie să aibă de unde să ajungă la el. Sumbasacu explică de ce configuraţia interioară a multor blocuri, în special poziţia holurilor comune faţă de exterior, poate bloca definitiv proiectul, chiar dacă toate celelalte condiţii tehnice sunt îndeplinite.
„În practică, ar trebui decupaţi pereţii exteriori pentru realizarea accesului către lift. Aici apare a treia limitare: clădirea trebuie să aibă spaţii comune de circulaţie, respectiv holuri care au contact direct cu exteriorul. Dacă holurile sunt complet în interiorul clădirii şi sunt înconjurate de apartamente, nu există o soluţie tehnică rezonabilă pentru realizarea accesului către un lift exterior, fără a afecta proprietăţile private", a explicat Matei Sumbasacu.

Ce risc există pentru structura de rezistenţă a blocurilor
Dincolo de problema spaţiului, rămâne întrebarea esenţială pentru siguranţa locatarilor. Mai precis, cât de mult afectează tăierea unui perete exterior comportarea clădirii la cutremur. 
„În ceea ce priveşte impactul asupra structurii de rezistenţă, răspunsul nu poate fi unul general. Fiecare clădire trebuie analizată individual. Este adevărat că o intervenţie realizată într-o zonă unde există deja o fereastră este, în principiu, mai puţin invazivă decât una realizată într-un perete plin, însă acest lucru nu înseamnă automat că nu există riscuri. Orice intervenţie asupra elementelor structurale ale unei clădiri, inclusiv asupra pereţilor perimetrali, influenţează comportarea acesteia. Chiar şi în cazul clădirilor pe cadre din beton armat, pereţii exteriori contribuie la rigiditatea laterală a construcţiei şi au un rol important în comportarea la cutremur. Prin urmare, orice mărire a golurilor existente sau realizarea unor noi deschideri presupune un compromis din punct de vedere structural. Acest compromis poate fi compensat prin măsuri suplimentare, precum armarea şi consolidarea marginilor decupajelor, însă nu este vorba despre o simplă operaţiune de tăiere a unui perete. Este nevoie de soluţii tehnice complexe pentru ca nivelul de siguranţă al clădirii să fie păstrat", a subliniat analistul.

„Nu e deloc o utopie”
Inginerul Septimiu Voinea, originar din Braşov, promova încă din 2014 ideea unui program naţional pentru construirea lifturilor la blocurile comuniste. „Nu e deloc o utopie”, ne declara pensionarul, într-un interviu pentru „Bună Ziua, Braşov”.
Potrivit acestuia, realizarea unui astfel de proiect nu ar pune probleme din punct de vedere al rezistenţei, deoarece, aşa cum declara domnul Voina, „blocurile sunt construite din panouri şi ar trebui doar să decupăm câte un panou la fiecare etaj, cât să putem monta o uşă de acces dinspre lift”. 
Staţiile liftului ar fi reprezentate de către spaţiile de odihnă dintre etaje, iar în aceste condiţii, locatarii ar urca până la o astfel de oprire, urmând apoi a coborî jumătate de etaj. Excepţie ar face etajul patru, acesta fiind singurul pentru care braşovenii trebuie să folosească scările, pentru a urca de la ultima staţie. 
„Am studiat zona şi sunt trei tipuri de blocuri. Pentru două din ele, liftul ar trebui pus în spatele blocului, pe partea opusă intrării în scară,  iar pentru a treia categorie, construcţia ar trebui să fie făcută exact lângă intrarea în bloc. Cred că sunt peste 500 de blocuri în Braşov care ar avea nevoie de aşa ceva”.
„Persoane de vârsta a treia vor exista mereu pentru că, îmbătrânim cu toţii, generaţiile se schimbă”, explica domnul Voina utilitatea liftului. El considera că astfel s-ar aduce şi un plus din punct de vedere al aspectului, dacă s-ar folosi o structură metalică şi pereţi de sticlă.
O firmă specializată în construcţia de elevatoare a analizat atunci ideea lui Septimiu Voina şi a apreciat că un asemenea lift ar fi costat atunci în jur de 20.000 de euro. În această sumă ar fi intrat doar construcţia liftului în sine, pe lângă acesta fiind necesare lucrări de amenajare a puţului, precum şi demolarea pereţilor şi amenajarea uşii de legătură dintre lift şi casa scării pentru fiecare nivel în parte. Costurile totale, cu tot autorizare şi taxe, erau estimate la aprox. 60.000 de euro. 

Foto: Blocuri pentru care liftul trebuie construit alăturat intrării în scară, la un unghi de 45 de grade. Pentru acestea, la fiecare etaj este necesară şi construcţia unui mic culoar de acces în casa scării.

Foto: Schiţă a construcţiei elevatorului, realizată de braşoveanul Septimiu Voinea.